agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2835 .



Pe cai intunecate
proză [ ]
... o moarte frumoasa ...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Redonna ]

2004-01-05  |     | 





Trecusera doi ani de cand durerea ii strapunse sufletul … si ochii lui inca mai ascundeau o lume inocenta; era copil prin fire, dar matur prin experienta …

Ganduri si dorinte sumbre jucau un joc tacut in mintea sa. Anton ramase singur … singur intr-o lume ce-i parea un taram negru si chiar insangerat … Simtea ca inlauntrul fiintei sale, singuratatea – deci moartea celor dragi – nascuse o fiinta hidoasa, o proiectie intunecata a sinelui si se temea ca, intr-o buna zi, se va lovi de sine asa cum se lovesc doi vulturi pe cer si cad indurerati pe pamant … Era un glas ascuns si invelit in aura misterului … era un glas divin ce ii vorbea atunci cand se gandea la moarte … Si glasul acesta il tulbura si se simtea „imprastiat” in doua lumi …

Stia de mic ca e pacat sa te gandesti la moarte … O stia din vorbele mamei sale, vorbe dulci ce-l amorteau acum, cand se lupta cu amintirile. Stia ca amintirile-i sunt multe si, voia ori nu voia, il vor invinge …

Era un miez de noapte rece cand a auzit ultima oara glasul … Anton avea ciudatul obicei sa se trezeasca noaptea si sa hoinareasca pe potecile muntilor … Stia ca e singur in culmea muntelui si ca nu are ce sa pateasca … Si uite-asa mergea ore-n sir si mergea, mergea … pana se ivea soarele, pana isi deschidea cu adevarat ochii si revenea la realitate. Sa fi fost oare aerul de munte? Sau poate dulcele miros de brad? Nu … nu … era o forta tainuita … si ii purta pasii cat mai sus … spre vazduh. Si glasul?

Intaia oara auzise glasul cu un an in urma … crezuse ca visase, dar incetul cu incetul, a realizat ca vocea il chema … sa moara.

Era acolo, in pustiul muntilor, o poienita intunecata, ascunsa bine printre trunchiuri de copaci aruncati in bataia calda a soarelui. Anton era singurul care stia de ea … avea acolo o buturuga umeda si rece de copac, pe care se aseza si incepea sa admire cerul … In noaptea aceea, luna i s-a parut mai trista si mai inlacrimata ca oricand …

Intuneric. Intuneric era pana si in sufletul sau … si, dintr-o data, vocea … erau un fel de triluri descifrate, iar padurea prindea viata si il inconjura amenintator. Si cand simti ca nu mai poate respira, o palma de lumina ii lovi chipul. Parca pasea pe nori de puf si isi simtea mainile mangaiate de un aer cald si totusi strain … Lumina il invadase. De unde aparuse lumea aceasta in viata lui neagra si inchistata in durere? Chipuri dragi in jurul sau … maini intinse, ce-i asteptau mangaierile … farama de copilarie pictata intr-o clipa … si zambete, dragi zambete ce-i mangaiau privirea … Unde era? Unde pasea el cu atata bucurie, cand erau ani de zile invaluiti in lacrimi? Lumea aceasta … era atat de alba si-atat de luminoasa si-i alungase gheata din trup si chiar din suflet … Doi porumbei isi desenau pe cer cai albe, se intalneau acolo, deasupra sa … si dispareau in soare …

Era pana si un chip rumen, cu plete aurii si buze inrosite … era un chip pe cer si-i suspina un cantec … Anton simti pentru o clipa ca si-ar dori sa zboare … in vazduh … spre chipul mamei sale … Simti intaia oara, simti si mai apoi … dar nu avea putere. In urma sa vedea ochi intunecati si chipuri innegrite, vedea durere, ura si singuratate … In fata sa, se deschidea o poarta catre puritate, o poarta catre viata, o poarta catre vesnicie … „Sa nu te temi de vise, fiule …”, ii rasuna in minte vocea mamei sale … „Sa nu te temi sa iti doresti ceva mai bun …” Sa fi fost oare un vis? Nu stia si nici nu isi dorea sa afle … Lumea aceea era perfecta si fusese pentru el un ideal de cand ramasese singur, singur in ganduri si singur in sentimente …

Stropi de lumina incinsa si zambete de bucurie in jurul sau, in sine … Si prinse aripi …

Un zbor mai pur nici ca-si dorise … Ar fi infruntat orice, doar sa ajunga acolo …

In noaptea aceea, s-a luminat mai devreme … S-a auzit un geamat prelung in inima padurii … si dupa doua zile, un padurar a gasit un trup acoperit de roua, intr-o poiana intunecata … Era un chip cu zambet si ochii si-i tinea deschisi, privind spre cer …


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!