agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-28 | |
Ploaia cadea peste copaciCrengile formau o adevarata coroana de picaturi calde de apa.Ii alunecau pe fata ,pe ochi, buze si coborau incet pe gat facand-o sa simta fiori de teama si placere .Teama?Oare de ce ii era teama?Isi continua drumul .Ploaia o insotea neincetat.Parul ii era ud,hainele se lipeau de piele,iar la incaltari renuntase demult.Ii ingreunau drumul si nu-si aveau rostul.Nu era nimeni in jur.Da. Era singura.Doar ea si gandurile sale.Ce cauta aici?Mergea pe un drum necunoscut.Oare?Nu, nu era necunoscut.Il ami vazuse inainte in …Nu-si aminta.Nici asta nici ce cauta.
--Alex?Tu aici? --Da,Clarisa.Eu.Am venit dupa tine.Hai acasa. --Alex,dar ce caut eu aici?Unde este “acasa”?De ce nu mai ploua?Era asa de frumos… --Clarisa? --Da. --Nimic.Hai. Acum erau impreuna si mergeau pe sub acelasi coroane ale copacilor.Soarele era insa cel ce le indruma calea.Ploaia disparuse.Razele aurii se jucau nestingherite prin toata padurea.Ei doi mergeu fara sa spune nimic.Fiecare cu propriile ganduri.Oare ce cautau aici? Seara invalui pamantul.Clarisa si Alex isi continuau drumul.Padurea era deja in spatele lor.In fata era doar marea.Valurile ei linistite patrundeau pana in adancul sufletului.Vantul se ascundea intre stanci.Cei doi se oprira. --Alex?Unde mergem? --Acasa,Clarisa,acasa. Cerul era senin.Albastrul calm se impletea cu intunecimea noptii si lumina stelelor.Luna se ascundea in spatele unui nor stingher.De ce se temea?Clarisa se intreba daca astrul noptii stie ce se intampla.Deodata Alex disparu.Mai bine.Oricum nu vroia sa mearga acasa.Acum era singura.Ce sentiment placut.Se intoarse in padure.Parca nici nu plecase de aici.Ploaia ii mangaia din nou trupul.Se intinse in iarba umeda.Totul ii parea posibil acum.A,dar uite-o pe Diana.E trista. --Diana!Vino langa mine.Diana?! Unde o fi disparut?Ce trista era.Nu o vazuse niciodata asa.Ochii ii erau intunecati intocmai noptii ploioase.Nu mai erau albastrii.Ploaia parca nici nu o atinsese.Singurele picaturi de pe chipul ei erau doua lacrimi.De ce era trista?Nu mai conta.Disparuse. Dar ea unde se afla ?Ce cauta aici?Un strigat ii srabatu trupul.Nu vroia sa sufere,dar acum doar asta simtea :o suferinta crancena ce nu-i dadea pace. --Nuuuu,nu mai vreau!Nu mai vreau. Si totul se sfarsi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate