Intotdeauna mi-au placut tomnile [da' cu verile ce-ai?]. In general, era singura perioada a anului in care practic simteam, traiam, existam [vara, vacanta, soare...nimic?]. Imi place ca de fiecare data cand treceam prin parcul din fata liceului ma feream de castane...sa nu ma loveasca sau sa nu alunec [noi jucam fotbal pe coridoare cu ele, da' daca tot picau de ce nu alegeai si tu alt drum? just a question]. De fapt treceam pe-acolo ca sa mai fumez o tigara [bad habbit!], fara sa ma vada cineva cunoscut [de ce? esti singura ta cunoscuta fumatoare?].

Toamna de azi mi se pare dispersata [suna bine, dar nimic despre boboci?]. E ca o vioara dezacordata al carei arcus inca mai viseaza note muzicale metamorfozate in frunze [cum sa fii carcotas cand citesti asa ceva?]. Toamna se fac nunti peste nunti [si cui ii pasa?]. Toamna lumea se casatoreste [ei vor regreta!], toamna se numara bobocii [yeee!!! au aparut bobocii!], toamna se iubeste [cine pe si cu cine? trimiteti paparazzii!...toamna sucks, la fel si cei care se bucura ca le-ncepe scoala!]. Si iubirea mea s-a nascut intr-o toamna, in care eu am intrat la liceu [once upon a time...]

Pe EL il chema (de fapt inca il mai cheama [cine?], dar prefer sa vorbesc la trecut) Mircea. Cel care aduce pacea...tuturor [paaaace tuuuuutuuuuuroooor...de la sfanta evanghelie dupa mircea ciiitiiireeee] mai putin mie.
Deci sa incep [asadar]....In primele saptamani ne stiam din vedere [deci l-ai remarcat...el nu pe tine]. Sau cel putin eu il stiam din vedere [mircea spaima razboiului].

Auzisem ca stie sa cante destul de bine la chitara si oricum nu m-am mirat [deci omu' era previzibil]. In ziua de azi toti liceenii fac asta, pe banda rulanta [liceenii canta pe banda? cool!]. Azi imi cumpar chitara si maine am impresia ca am sa invat caiete intregi de cantece. [mai degraba o sa ai fumeile liceului+cartierului la dispozitie]. Nu se face asa [da' cum?]...

Intr-o zi venisem eu cu chitara la scoala si cantam in pauza [..and nothing else matters...].Printre toti gura--casca era si el [el casca...ce romantic!]. I-a placut vocea mea [doar vocea??], mi-au placut ochii lui [doar ochii?], iar apoi toate legaturile s-au rupt [care?], pentru ca mai tarziu sa ne gasim pe net [devine interesant]. Din coincidenta am vorbit pe canalul liceului [pe vremuri se vorbea pe santuri, deh, lumea se modernizeaza!], am zis sa ne vedem a doua zi la scoala [zis si facut?] si de-aici a inceput totul.

Asta s-a intamplat in decembrie, pe 17 [1. nu mai era toamna... 2. scoala inca pe 17 decembrie?... 3. oare el mai stie data?]. E totul asa de limpede in mintea mea la ora actuala, incat mi-e frica [...]. Lovitura am primit-o dupa vacanta de iarna, cand el a zis ca ne despartim [barbat adevarat, nu umbla cu povesti, las' ca ne vedem maine si nu apare,...], motivul fiind "Nu ma simt eu bine" [deci nu--esti prea buna pentru mine?...inventiv baiat!].






Exact asa cum cititi...Daca as putea sa patrund in mintea unui barbat si sa stiu ce-ar fi gandit in asemenea momente
[in paranteze bantuie un barbat care recunoaste ca nu putea concepe un asemenea motiv...asa ca numai de intri in el poti afla ceva...dar parca ziceai ca ti-e limpede totul], probabil ca la ora actuala n-as mai scrie acest articol [daca eminoviciu era iubit de prima lui dorita si se insura cu ea si devenea un dascal de tara stiam noi de eminescu?].

A fost prima oara cand am plans pentru un baiat [nu era cazul, individul nu te iubea]. Cu sughituri, cu istericale, cu perne muscate si cu lucruri aruncate in toate partile [istericalele si aruncaturile mi se par specific feminine, dar perne muscate?]. A doua zi m-am tuns si m-am vopsit [de ce???]. La modul brutal, pentru ca parul meu care imi curgea pe umeri acum era scurt, ceafa-mi era goala [dar n-o saruta nimeni :( ] si ma simteam ciudat [suna mai bine cu un "a" la final?]. Ca si cand as fi lepadat o greutate fizica [nici tie nu-ti place fizica?]. Probabil si psihica, pentru ca in cele mai multe din cazuri o schimbare e cel mai bun tratament [amin! vezi cum a luat dinamo titlul in vara].

Cand m-am dus la scoala, ne-am intalnit pe scari accidental [era si greu sa va intalniti], pentru ca eu nu vroiam sa-l vad. M-a luat in brate si si-a cerut iertare, mi-a zis ca ma iubeste [sigur, acum se simtea bine?] si...eu am cedat [nervos?... poate era mai bine]. Probabil pentru ca il iubeam [posibil], daca iubirea exista intr-adevar [intr-povesti exista, intr-adevar tot[i] speram]. Apoi am luat-o de la capat [once again...]. Am inceput sa fim mai apropiati...din ce in ce mai apropiati [pana ce v-ati luat de mana?].

De revelion am fost amandoi la o petrecere intr-o vila de la marginea orasului, dupa ce a venit si m-a luat de acasa, dupa ce mi-a cunoscut parintii [tat'tu: daca n-o aduci intreaga iti crestez moaca aia carismatica de nu te-a recunoaste nici oglinda...clar puisor?]. Atunci am observat semnele de pe mainile lui [he was a watcher...so there must be an immortal around]. Semne de taieturi cu lama [slab...daca-si dorea cu adevarat asta in cel mai bun caz ii duceai flori]. Erau multe [766666666 mai precis.. sau asta ii era telefonul?]...Una era vanata, cusuta, pentru ca a fost un pic cam prea [putin] adanca. De atunci tot incercam sa-i repet ca nu are motive pentru care sa faca gesturile alea [daca avea motive o facea o singura data, da' bine], dar mereu discutiile se infundau, nu aveau continut [cand au?], nu aveau vlaga [era ardelean?].

L-am pus sa-mi promita ca nu se mai taie cat timp suntem impreuna [iar dupa, taie-te boule, daca ai lasat-o sa plece...mai adanc, ca doar esti barbat]. Si pana in aprilie a fost totul ok [nici macar una mica, de antrenament?]. Cu cate un telefon pe zi [la ce ora?], plus ca ne vedeam zilnic la scoala [e duminica, de ce pleci si azi la scoala? de parca n-ai stii, mama]... pana cand iar ne-am departat [incepe sa nu-mi placa povestea]. Si totul s-a rezumat din nou la "Nu ma simt eu bine" [cu tine?]. Propozitia asta imi rasuna in minte si acum [si nu-l observi pe baiatu' ala care te priveste insistent dar nu stie ce sa-ti spuna]. Cred ca e predestinata...sau poate nu.

De data aceea nu m-am dus a doua zi la scoala pentru ca nu eram in stare sa ma scol din pat [perne, ceva?]. Mama intrase in panica [trebuia sa intre in camera ta sa vorbeasca cu tine], tata imi explica fliozofia lui de viata [deci tat'tu-i filosof de viata] "asa sunt oamenii, ai sa cresti si ai sa vezi [ca oamenii nu se simt bine...nici ei insisi, nici intre ei]... inca acum nu-i nimic serios" [adica fiica lui e neserioasa?]. Si a trecut o saptamana in care eu nu l-am privit in ochi, nu l-am salutat [te-ai ridicat din pat? de ce? sau sa zic ca-i o veste buna si sa concluzionez ca mama ti-a iesit din panica?].

O saptamana in care el alerga dupa mine [sportiv, chitarist, e si scriitor?] pe coridor ca sa imi vorbeasca [nu ma simt bine nici fara tine] (despre ce n-am aflat nici acum, banuiesc ca era un pretext cretin pentru a ma vedea [te iubea]), o saptamana in care eu mi-am calcat sentimentele in picioare [sentimente de calcat cu refuzul de a comunica cu cel care nu se simte bine cu tine de doua ori????], am strans din dinti [perna unde era?] si am mers mai departe. Si din nou, ne impacam [m-ai dezamagit]...Mare greseala, pentru ca in iulie [deci nu toamna!] iar ne despartim si tot asa...un sir infinit [xn, n--> 00] de impacari si certuri [nu ma simt bine cu tine] carora le-am pus capat tot eu [cu lama? sau iar cu perne?]. Intre timp am inceput sa ma tai pe maini cu lama de barbierit [te barbiereai? da' nu esti fata? si-l mai si imiti.. of, nimic original nu mai e pe lumea asta?]. Mai intai din nevoia de a simti o durere fizica [de box ai auzit?] care s-o compenseze pe cea sufleteasca, iar mai apoi am devenit dependenta [ce-ti doresti de ziua ta? o lama cu zimti portocalii]. Noroc ca cineva a avut inspiratia sa ma plesneasca cand mi-a vazut mainile [ma repet, de box ai auzit?]. Atat de tare,incat aveam jumatate de fata vanata [tata ce-a zis? unde-i, ca-l omor], si din fericire nu era mama. Era cea mai buna prietena [parerea ei despre personaj?].

Pacat ca exact in momentul in care ultimul firicel de dragoste secase in mine, in el inflorise [suna bine, dar nu-mi place]. Am impresia ca pentru prima oara [atunci de ce sprinturile pe coridoare?]...Ceea ce ma face sa ma intreb de ce barbatii isi dau seama ca iubesc cu adevarat o femeie cand e mult prea tarziu si nimic nu se mai poate face [pentru ca-s barbati, iar ele nu-s in stare sa inteleaga oricum--varianta misogina...iar cea feminista: pentru ca-s prosti...vivat dragostea!]? In esenta cred ca iti dai seama cu adevarat cat de mult tii la cineva abia dupa ce nu mai e al tau [nu inteleg, in timp ce e nu tii la el? te intalnesti cu el/ea, comunicati, va sarutati, va... mergeti mai departe, fara sa tii la el/ea?]. Dupa ce nu-ti mai apartine. Daca totul se leaga de posesie [mie mi se pare a fi ceva sentiment de lipsa postposesiva, mai precis], atunci ma tem ca n-am sa ma casatoresc niciodata [de ce te temi? e o decizie buna]. Si poate e mai bine asa. Dupa putin timp l-am
vazut cu alta tipa [era frumoasa?] de mana, dar, culmea, nu m-a atins cu nimic [pai era cu ea, cum sa te atinga?]...din contra, daca l-as vedea azi probabil ca mi s-ar parea un copil [prost]...desi e cu un an mai mare [dar nu se simte bine cu tine].

Oricum multumita lui m-am maturizat mai devreme si am avut problemele pe care le-am avut [maturizare => probleme? nu vreau sa fiu matur!!]...si atunci mai are sens sa mai iubesti cand toate povestie de dragoste sunt trase la xerox [unele-s trase de par, altele de timp, unele-s originale, altele copiate, important este sa participi, ca la olimpiada]? Cand intotdeauna apar aceleasi probleme [dar pana la probleme nu e ceva care le eclipseaza pe cele trecute pentru care merita sa risti orice?]? Si, mai ales, cand cad frunze multe pe jos si castane [noua ne dadea castane peste capete profu' de sport] si cand ploua sacadat si miroase a toamna...