agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1507 .



Tradarea
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mariusflorin ]

2004-11-17  |     | 





Tradarea




Mersul tau pluteste; pasul tau e-o dezmierdare.
Alb e chipul tau iubito si mai alb cand privesc rosul macului, pe-ale tale buze-nnourate.
Negrii ochi iti sterg culoarea si palesc privindu-ti parul; soare tras in fire, aur fin precum matasea.
Panza alba de paianjen, fum al apei clocotite; Inger viu, tu calci femeie, iarba cruda a diminetii si zambesc ale tale visuri, cu- a ta gura de fecioara.
Soapta diminetii, ti-o rostesti fara de voie, magic cant ce ma adoarme, sunet viu ce ma cuprinde.
Mana ta e mangaierea pruncului uitat in spate, biciul crud al asteptarii intruparii fericirii.
Nu vreau lauri sa intepe fruntea mea intunecata, nici vreun inceput de lume, capat poate-al altei lumi...
Da-mi gurita ta fecioara, sa-mi dispara intelesul lumii mele de cuvinte, pentru-o gura de femeie.
Cand m-asculti, iti simt suflarea, ti-aud pulsul de sub tample si-ti vad palmele-nrosite, ce incearca sa se ascunda.
Soapta codrului, ce se-nchide surd in zare, rasturnarea fina-a apei peste pietre netezite, aerul lovit de aripi ce se-nalta catre soare, le ghicesc dupa uitare, in ecoul vocii tale, in suspinul ce se rupe din dorinta ta, femeie.
Mult prea las sa-ti cer minunea ce sub pasul tau se pierde; mult prea las sa-ti spun "Adio!" si mai las sa-mi duc povara.
Inger alb, cu chip de ceara, pacea ta ma-nnebuneste, linu-ti scancet, ma ingheata;Mult prea alba sa fii femeie; eu pe tine te-am iubit!
N-am gasit decat paloarea de pe carnea-nfometata, ce se strange ca lumina sub imensa-ntunecime.
Gura ta ca norul rece, a hranit a mea durere si-a pradat a mea dorinta pentru gura alteia. Bratul tau se infioara si ma strangi cu-a ta fiinta, ce gandeste... la ce oare?
Imi zambesti amar de dulce, ochii tai sclipesc mai tare, caci la altul te gandesti; ma cuprinzi cu multa mila, de n-as sti ce-ti poarta gandul...; te-as ruga sa-mi spui cusurul "inocentei" mele vieti.
Esti femeie, grea povara! Cat dispret si ce rusine se arunca fara noima. Cata miselie zace si cat soarbem de pe-o buza. Nu-ntelegem decat carnea chinuita de prostie.
Pe un val plutind in aer, castel de ape am construit, in pamant sa se sfarseasca; iarba cruda-a diminetii, tu femeie sa o calci!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!