Obiectul, exagerat de ieftin il luase din cauza privirilor patroanei care parca te injunghiau daca plecai asa pur si simplu fara sa investesti nici cat negru sub unghie in afacerea ei. Gaselnita financiara de la coltul casei il conectase si pe el, chiar daca in sinea lui nu ar fi vrut nici in ruptul capului sa cumpere asa un stift, si iata-l, cu un maner din plastic in forma de nufar care scotea niste par fals de perie si care il ducea cu gandul la stupiditatea vietii din vecinatatea imediata. Cu porcaria asta incepu sa isi frece fata. Doar n-o fi dracul chiar asa negru si daca e, il bagam in hipoclor. Dar si hipocloru costa numai 9.000 lei. Si vorba aia era un litru. Inseamna ca nu e bun! Inseamna ca dracu` e chiar mai negru decat cred eu. Ei si? Nu ne intereseaza. Mancase niste ceapa verde si pentru prima oara ragai satisfacut. Doar ca nu putea sa scrie decat pe stomacul gol. Oare asa patesc marii scriitori? Pe David Lodge nu-l vad facand chestia asta, procesand a abstinenta si inapetenta. Cred ca ar strivi si el o ceapa macar rosie, daca nu verde, macar cu sunca daca nu cu slana. Parca ii placea si mirosul pe care il emana. Se abtinuse atata timp sa manance ceapa de dimineata. Asta ca sa nu fie respingator la servici. Da’ uite ca acum e mai bine. E liber sa faca ce vrea. Nu se mai abtine sa pupe mainile colegelor, sa aiba o dictie impecabila. Iesi din buda. Gandul il facu sa fredoneze strident o arie din Verdi. Realiza ca probabil e singura pe care o cunoaste. Vai si ce putea a stomac cu ceapa. Deschise din nou usa WC-ului, porni robinetul, potrivi apa, isi puse pasta de dinti si incepu sa isi frece nervos dintii. Trebuia sa ii vina de la sine. Si daca nu, va insista.
Isi aminti instructiunile din clasa a II-a, cand invatatoarea ii aliniase pe toti cate doi, de manuta, si ii duse la cabinetul stomatologic al scolii, la control. Doctorita, un maldar de femeie, le arata care sunt miscarile corecte in timpul spalatului pe dinti. De sus in jos si invers. "Niciodata asa!" (adica asa cum facea el si poate si voi) Aici, colega Marineasca, scuipa deodata cu el in chiuveta amestecul de saliva si pasta Cristal. Ridica capul, mandra de albeatza ejectata si desi avea inca gura plina de spume mentolate o striga pe invatatoare:
- Veniti sa vedeti ce i-a iesit pe gura...Ceva negru cu sange!
El inmarmuri si incepu sa transpire. Iesi din buda. Gandul il facu sa fredoneze strident o arie din Verdi. Realiza din nou ca probabil e singura pe care o cunoaste. Vai si ce putea a stomac cu ceapa. Deschise iar usa WC-ului, porni robinetul, potrivi apa, isi puse pasta de dinti si incepu sa isi frece nervos dintii. Isi reaminti instructiunile din clasa a II-a, cand invatatoarea ii aliniase pe toti cate doi, de manuta, si ii duse la cabinetul stomatologic al scolii, la control. Doctorita, un maldar de femeie, le arata care sunt miscarile corecte in timpul spalatului pe dinti. De sus in jos si invers. "Niciodata asa!" (adica asa cum facea el si poate si voi…Haide, nu va jenati…Cititi mai departe! Ramane intre noi!) Aici, colega Marineasca, scuipa repetat deodata cu el in chiuveta amestecul de saliva si pasta Cristal. Ridica capul, mandra de albeatza ejectata si desi avea inca gura plina de spume mentolate o striga pe invatatoare:
- Veniti sa vedeti ce i-a iesit pe gura...Ceva negru cu sange! Veniti! Veniti!
El inmarmuri si incepu sa tremure, strangandu-si maxilarul cu putere. Gura chiuvetei, usor infundata ridica la suprafata un vartej coclit de pasta de dinti si murdarie. Timpul era prea scurt. Negreata cu spume si sange nu se mai scurgea. Ii venea sa acopere chiuveta cu totul, dar parfumul rautacios al tovarasei invatatoare il trase brutal de maneca si il dadu la o parte, privind insprancenata in chiuveta. Nu-o sa-i uite in veci gura strambata a sila, magnetizata rigid de maxilarul inferior si de gat. N-o sa uite incretiturile gatului masiv, gusat si rosu. O sa traiasca mereu cu trena ridicata a uniformei de batul cartografiilor imbecile ale scolii.
- Vedeti...ce urat...Treceti aici si va uitati pe rand. Incolonati, ca sa nu o deranjati pe doamna doctor! Asa patiti daca nu va spalati zilnic! Haideti! Haideti! Ca imi vine sa va bag cu capul acolo sa tineti minte!
Copiii trecura pe rand sa priveasca in chiuveta. Aveau fetele rosii de spaima. Mizeria se scurgea al naibii de greu. Doi dintre baieti se prefaceau ca vomita repetand intruna: "Beah, beah!". Pana la urma o fetitza cu par carliontat vomita in doua, trei jeturi, un fel de ceai cu grisine.
- Gata! Suficient! Acum o sa tineti minte! Biata fata! Hai sa iti dau un servetel si sa mergem sa te speli la toaleta...
Biata fata era Carla. Si-o aducea aminte cu exactitate. Fusese singura pentru care s-a ingalbenit ca ceara. Uniforma ei mirosea mereu a levantica si coaja de portocala. Isi imagina cum mama ei, o dezbraca dupa ce venea de la scoala, ii lua sarafanul si il punea in dulapul in care strecurase un manunchi de levantica si cateva coji de portocale uscate. Era mereu foarte curata, calcata si foarte proaspata. Imaginea asta il obseda desi nu avea nici un motiv stiintific masculin pe atunci.
Mai avea insa si alte obsesii caci, pe vremea aceea, cand avea doar 8 ani, se ascundea in dulap cu foarfeca. Si in semiobscuritatea mobilierului a carui usa era lasata mereu usor crapata, el croia in fiecare haina ce ii atarna in cap o taietura cat o unghie. Partea proasta e ca sfartecase usor deux-pieces-ul din matase al lui maica-sa. Singurul alint folosit in casa era „costumasul” ei de nunta. Singurul mai stilat.
- Brodat inimaginabil! Asa ceva nu exista! E minunat! exclamau isteric si demachiant prietenele mamei.
Ma-sa urlase la taica-sau ca o bezmetica, invinovatindu-l ca a imprumutat costumasul amantei, care se presupunea ca l-a taiat de ciuda ca „ea, taranca, n-a pupat in viatza ei matasuri”. Fusese prima oara cand daduse semne de barbatie. A luat foarfeca din sertar si a venit repede sa-i desparta cu ea pe batranii incaierati din cauza deteriorarii matasurilor din familie. Ca intr-un fel de joaca, odrasla chinuita de cut-omanie gesticula in aer, printre pumnii parintilor, ca un Mesia sau ca un Oz, taierea relelor si a certurilor dintre parinti. Impresionati de reactia copilului introvertit, parintii s-au calmat, ba chiar s-au bine dispus, retragandu-se in dormitor.
- Ne intindem un pic, pui! Joaca-te cuminte si du-te sa faci si tu nani mai repede ca maine ai ore de dimineata!
A doua zi, spre seara, parintii ii facusera un tort mare pe care scrisesera ornamental: „A iesit primul barbat din Edutu” L-au pupat si i-au urat: „Multa vitejie si fete frumoase!”
Consternat, Edutu, normal ca (la 10 ani) nu pricepuse prea multe. A inteles ceva mai tarziu cand a vazut o carte in librarie cu titlul „Primul om”, scrisa de un oarecare Camus. Apoi, a mai facut o legatura cu tortul. Bunica-sa l-a lamurit. Se zice ca un baiat care ia la taierea motului oglinda, va fi ca o fata. Asta alesese Edutu. Se va dichisi toata ziua si nu se va alege nimica de el. Singura lui sansa ar fi ca dupa zece ani sa sparga o oglinda din intamplare sau sa ia o foarfeca in mana cu care sa taie ursita si sa rupa vraja. No, si iata-l pe Edutu impacat cu soarta! In fata oglinzii spalandu-se pe dinti! Ce mai sansa! Ideea i se scurgea prin vene ca o chiuveta bine intretinuta.
De la senzatia de libertate pe care o avu dupa ce scuipa cateva dintre amintirile frustrante ale copilariei si pana la revelatia Carlei, acum o fata maturizata, nu era decat un pas. Ar putea sa isi inceapa afacerea chiar cu fatuca asta.
Mainile ei aveau ceva de mama sufocanta. Cu ele desfacea si impacheta cutiile de bomboane. Era obsedata de transformarea lucrurilor pe care orice om le-ar arunca la cosul de gunoi. Ceea ce il fascina era mirosul ei de bucatareasa pedanta. Amestecul de zoaie, petele galbene prelinse ca niste mucilagii gastronomice, mostre cu gust de sarmale, sosuri picante, sucuri de fructe sau parfumul nervos al unor retete mai putin domestice. Pete scrobite, lasate cu putin timp inainte in solutii caustice, asfixiante. Obsesia ei era aceea de a spala zilnic hainele cu care intra in bucatarie. Le freca si le deratiza rapid pentru a nu impregna nimic din meniul zilei. In capul ei erau doar niste cratite inca fierbinti. Hrana ei zilnica simboliza ritualul curatirii tuturor instalatiilor care, duhnind a miros de mancare finita, te faceau sa regreti ca ai mai petrecut o zi facand murdarie. Satisfactia era deplina doar daca lucea totul. De abia atunci manca. Si doar din respect pentru ziua sugrumata de gat ca un sort. Pofta de a ingurgita era o amintire formatata intr-o necesitate biologica. Era ca si cand scapai o basinuta traind senzatia ca ai facut caca. Si ziua se incheia. O data cu Clara si cu demonstratiile ei de posibila nevasta ideala. Parca nu iti mai venea. Si dupa si inainte era energizat cu o indigestie de tabloul din bucatarie. O pictura de gurmand, centrata pe peretele din dreptul mesei. Descria, tanjind scremut a „alive”, a emotie estetica pura, tranzitul unui mat umplut cu carne tocata. Subiectul ar fi fost chiar masina de tocat. In culorile carnurilor din vita si berbec, tabloul semna in colt infatuat, pe meterezele unei scapari din produsul proteic, cu litere in stil Staccato, numele Grig. Fusese primul ei barbat. Un artist devorator - spune ea.
Si nu e de glumit caci asa cum nimic nu e intamplator (si eu cred asta) caci hat, departe, intr-o galerie de arta care expunea o sumedenie de icoane care mai de care intitulate cronologic Semn, 1, Semn 2, Semn 3, si tot asa, care mai de care mai semn, pe faleza unui port, te izbeste semnatura lui Grig. La naiba! iti zici. Regasesti vechea obsesie de artist macelar. De data asta erau etalate chiftelele si painea. Produse de baza pentru cultura generala. Dai fuga la un Internet ( poti sa verifici daca nu il gasesti inseamna ca e teapa!). Cauti Grig. Il gasesti. O moaca de bou reusit. Revezi tabloul din bucataria Clarei. Masina de tocat in ulei. 120 x 80 cm. Pret treisutedouazecisicinci euro. Sa-ti bati copiii! Carnati cu 325 de euro! Sau cu tot cu masina de tocat? Un imbecil! Ti-e ciuda! Un pictor de taverna! Liciteaza virtual. Selectezi optiunea Sales Statistics. La start, se inghesuie 2635 de pipalsi pentru - vorba aia! - defecatia unei masini de tocat, transpusa artistic. Majoritatea sunt nemti. In doar 10 minute pretul carnatilor procesati a ajuns la 425 de euro. Futu-l in cur sa il fut! Uite-l si pe asta! Un nou client! Juan Pacco Renat ... mexican, propietar de taverna. Da 500 de euro. Vai sa-mi bahar! Jur sa ma fac vegetarian. Mi-a ajuns pana-n gat! Chiar ca vars! Un mucalit care a futut-o pe Clara, gospodina, se imbogateste la minut. Imi imaginez cum a pupat-o pe bot cand i-a facut cadou tabloul „Nostalgie in bucatarie”. Oiluri cu carne. Talere tabloide. Carnati la centimetru. Proteina colorata. Aha! Da stai asa. Daca cu atat merge un tablou din asta inseamna ca fata mea, cu miros de levantica si hipoclor are ceva zestre.
Eu scriitor, deodata travestit in maior. Adica in argou ar insemna printre puscariasi, om cu ceva parale in banca. Nu! Da ce ar zice tataie? Nu trebuie sa fac o firma de scris! Target-ul ei vor fi toti neofitii de scriitorasi aparuti pe piata!