agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-02 | |
Scena 9
Aleea principala din fata discotecii. Muzica se aude pana aici. Tinerii se indreapta spre si de la discoteca. Pe fetele lor se citeste veselia, lipsa oricarei griji. Paul si Aitana pasesc grabit spre hotelul la care este cazat acesta. In stanga, cantina la care iau masa Aitana si Marina. In dreapta, un mic parc dendrologic. Mireasma florilor se simte pana pe alee. Mai in fata, pe aceeasi parte, cateva terenuri: de fotbal, de baschet. Inaintand, pe partea opusa, parcele cu trandafiri. Dincolo de acestea, aleea care face legatura intre aleea principala si hotel. Se observa la Paul o schiopatare in mers. Chiar si asa Aitana e cea care trebuie sa pastreze ritmul. Se tin de mana. Isi zambesc. Din cand in cand incetinesc pasul pentru un mic sarut. Si jocul continua. Nu par sa aiba nevoie de nici un tip de conversatie. Relatia lor e in perfecta concordanta cu ceea ce vor de la acest moment. Paul incetineste ritmul. Aitana continua sa paseasca grabit, agitata. El o urmeaza ca un vanat prada. O opreste pentru un sarut prelung. Apoi jocul continua. Telefonul lui Paul suna. Il ia din buzunarul de la pantaloni si se uita la numar. Ii face semn Aitanei sa se opreasca. Raspunde la mobil. Paul ( prompt, ducand telefonul la ureche): Da. ( dupa cateva secunde bune in care a devenit palid la fata) Maine? ( asculta in continuare) Nu. ( incurcat) Suntem la mare. ( cu un aer de promisiune subordonata) Da. Vom fi acolo. Inchide mobilul. Il varaste din nou in buzunar. Incearca sa-si restabileasca ordinea in gandire. Nu poate. Tace pasind mai departe molatic, dezordonat. Paul ( apropiind-o pe Aitana, vrand sa o sarute): Unde ramasesem? Aitana ( provocator): Nu stii? Paul ( apropiindu-se si mai mult): Vreau sa-mi arati. Cei doi se opresc. Se saruta. O priveste pentru intaia oara in ochi, trist, pierdut. Isi continua drumul. Tacere deplina. O stea se zareste cazand pe cer.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate