personaje:
omul,
o voce.


(cortina)

decor:un pat, un dulap, un fotoliu, două scaune, o masă

(omul este întins pe pat)


Omul:Nu pot să dorm! Nu pot să închid ochii, nu pot...din cauza unui fluture! Din cauza unui fluture care bate cu aripile in perete. E întuneric pentru Dumnezeu! Dormi si tu! Dormi și tu ca toți ceilalti că oricum ai să mori ca un...nebun de kamikaze când am să aprind lumina...

Vocea:E vraja vieții...

Omul:E pe dracu' ! Îl auzi cum bate ca nebunul?

(se ridică încet din pat)

Omul:Unde esti mă?(pășește încet) Unde ești....Bate ca nebunul, se dă cu capul de peretele în care bate lumina lunii....Cât de mic ești mă de te multumesti cu atât? O!!...dar nu esti mic...înseamnă că ești TÂMPIT....lasa-mă să dorm!

(aprinde lumina)

Omul:Asta e lumina pe care o cauți! Uite ce strălucește!! ..gata , ajunge , mi-e somn...La CULCARE!

(fluturele dă tarcoale in cameră dar nu se apropie de lumina becului, omul stinge lumina și se așează pe pat)

(după câteva momente fluturele bate in continuare)

Omul:Vrei să las lumina aprinsă? O las și o să te arzi nebunule...Stai domne' locului că e bezna..ce ai tu acolo nu e lumină tâmpitule, e altceva....fluture, molie ce dracu' oi fi, n-o sa ințelegi niciodată....(către sine) stai frate, ca astea sunt doar niste aripi mici care se pocnesc..am dormit eu și in metrou...

Vocea:Sunt mai zgomotoase decat un țipat in pădure..

Omul:Păi să știi că sunt(se râzgandește)....dar dorm....lasă-l să se dea cu capul de pereți...(enervat)DORMI!!!! mama ta de molie ... unde ești mă?

(se ridică nervos din pat, aprinde lumina și se uita în tăcere cum zboară pe lânga el)

Omul:Ori ești orb, ori nu vezi ca înainte era beznă..iar de abia asta, domnul meu purtător de aripi, este lumina...uite-o!! stai dracu' cuminte acum....

(începe sa alerge disperat cu o șapcă in mână sa prindă fluturele , se urcă pe mobilă, pe tot ce gasește, fluturele dispare dupa dulap)

Omul:Bă, ești nebun, nu acolo , nu am mai făcut curat de ani!! E plin de pânză de păianjăn acolo!!! (disperat și oarecum amuzat) Aaa, moare!!

(se uită vreme de un minut la dulapul pe care sunt puse valize, după o vreme fluturele iese de acolo)

Omul:Slavă Domnului! Stai in mama ta de fluture, dă-te cu capul de perete, nu ma interesează, numai nu te mai duce acolo și lasa-mă sa dorm ...mă obișnuiesc eu cu tine..

(stinge lumina și se aruncă în pat)

Omul:Dorm, dorm...dorm....

Vocea:Îl lași să moară ....

Omul:Nu moare, doar se dă cu capul de perete, auzi-l....

Vocea:Se dă cu capul de lumina...

Omul:Se dă cu capul de perete!!

Omul:Mă scol peste o ora...și îl prind eu și-l arunc pe fereastră...să se ducă, să se ducă și să mă lase in pace....De ce insiști mă nebunule...O să mori pentru că ești prost...Omule, molie ce ești, noaptea asta e cât o viață de om iar tu mori...nu cedează peretele....te tâmpești tu pentru că te doare....te prind eu cand mă scol...

(sunetul continuă)

Vocea:Þi-e milă de el....

Omul:...o să-mi fie milă cand mă scol.....

(sculându-se brusc)

Omul:Bă, mă scoți din minți!!....(calm) unde vrei să ajungi ?

(aprinde lumina, stă și se uită cum fluturele rătăcește prin cameră)

Omul:...două căni și te scot pentru totdeauna....poți să atingi luna...dar poți să și trăiești...nu sub scaun!!!(speriat) ...așa(relaxat)...nu!!!(speriat din nou)...stai locului!! (pleacă din cameră și se întoarce cu două căni)

Omul:..viața e ca două căni...una e cana in care(mirat)...unde esti mă? unde e mă ăsta?? ....bă...nu!!viața e ca o cameră în care poți să-ți prinzi aripile ca un prost și să nu lași pe alt prost să doarmă....(disperat) unde ești???....

Vocea:Două căni care să ce?

Omul:Două căni care să-i dea libertatea, două căni care...da' unde e???

Vocea:Cana stangă care face ce??

Omul:Dă-o-ncolo....care se umple cu apă (nervos) unde a plecat??...unde a ...UITE-L!!..așa mă tâmpitule că mă faci să mor aici...le vezi...singurele două căni pe care le am.. (râde)...una e de rezervă ...sunt pentru ea cănile astea...când trece pe aici..eu beau din palmă...da...sunt burlac... vino-ncoace...mama ta (alearga de nebun cu cănile, se urcă pe mobila, țipa) bă, mie mi-e somn!! (aleargă si fluturele dispare) ..bă..nu din nou!! mama ta!!

(alergă, stinge lumina si se așează in pat)

(nervos)

Omul:Medalia de aur pentru prins fluture viteză, molie viteză sau ce mama ta ești tu...nimeni mă nu face asta...m-auzi? ...poate mori prin vre-un colț ca prostul...nu e vina mea că nu fac curat....eu mă simt bine...e ca un habitat...aaaaa(se apuca de talpa piciorului)....cârcel!!! .. (râde) țeapă fraiere!!! ...unde esti mă???

Vocea:Două căni ca să-l prinzi?

Omul:Nu ...vreau să-i dau să bea un spriț..îl cinstesc!

Vocea:Cu mâna goală ce are?

Omul:N-ai văzut mă ce urât e? Că numai fluture nu e...

Vocea:Nu l-ai vazut...

Omul:Ba da , cand stătea pe loc...

Vocea:Nu stătea pe loc...

Omul:Uite-l!!! Vino la tata!!! Vino!!!

(alergă ca nebunul in întuneric, se împiedică și cade)

Omul:..bă...eu mă culc....dar după ce te prind fraiere!!!! Te prind și mă uit la nebunul care se dă cu capul de perete!!

(fluturele intră in dulap, omul se îngrămădește si îl prinde)


Omul:Victorie!!!! Mama ta!!! Ia să te văd!! Da, ești urât!!! Ce ești tu??? (râde)...de ce stai pe loc...bă (ironic)...doar n-ai murit...nu!! ce antene ai mă!! (râde)

Vocea:Nu e viu, nu e mort..

Omul:Ce să fie? E un fluture intr-o cană ....nu,hai să gândim profund.....da, e un fluture într-o cană albastră ..(ironic) ha!!

Vocea:Stinge lumina...sau lasă să se stingă ea....asteaptă infinitul...

Omul:...(ironic)da, până la urma becul ăsta se arde..

(lumina se stinge)

Omul:(mirat)Uite bă..

Vocea:Uită-te la perete...Ce vezi? E luminat?

Omul:Nu mai e....

Vocea:Așteaptă infinitul...e luminat?

Omul:Nu....

Vocea:Uită-te la lumina..

Omul:Care lumină???

Vocea:Din perete...

(expresia feței se schimbă, vede lumina)

(serios)

Omul:Hai tată să-ți dau drumul că mori aici în cană!!!

(deschide fereastra și aruncă fluturele)

(ridică brațele în aer si începe să danseze frenetic)

Omul:Victorie!! Victorie!!! Ha!!! (râde isteric , se prelinge pe lespede)

(se ridică și se așează pe pat)

Omul:Mi-e somn de viață..

Vocea:Care viața?

Omul:Care somn?

Vocea:Care suflet?

Omul:Care fluture??

Vocea:Tu!!

Omul:Mă culc om și mă scol fluture..mă culc mort și mă trezesc viu...

Vocea:Culcă-te!

Omul:Nu mai mi-e somn....Am peretele meu luminat acum....

(se ridică in picioare și incearcă să atingă peretele)

(dispare in intuneric)

(numai vocea)

Omul: Are o aripă de fluture la picioare...Are un vis și o nălucire,are un zâmbet și un chicotit ușor...Are înșăși frumusețea vieții la picioare dar ,precum a zis și Yeats, trebuie să calce cu atenție ca să nu le striveasca...Nu poate sa rămână pe loc, nu poate nici să meargă, poate doar să se uite la ele și să zămbească la sunetul amintirilor.Poate să se uite in fiecare autobuz și să-si dea seama că nu mai e el ci e doar un om care se caută pe sine căutând pe altcineva. Nu se poate rupe de amintiri căci ar rupe o intreagă parte din sufletul lui...Poate doar să zâmbească la sunetul amintirilor. Omul acesta e la cealaltă aripă de fluture depărtare de viață.



(cortina)