agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4112 .



Umbrele Mortii
scenariu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [zwinky ]

2010-05-24  |     | 



1.Sufragerie
Interior-crepuscul


Într-o sufragerie mobilată clasic, dar împânzită de tablourile proprietarei,lângă geamul din partea dreaptă a camerei,Anne-o tânără artistă (25 de ani) absolventă a Academiei de arte vizuale-privește siderată pădurea la marginea căreia locuiește.

ANNE: Stau și privesc pădurea întunecată.O pădure de care mă desparte doar propria fereastră,o padure care îmi dă fiori,o pădure a cărei arbori seculari se întind pe câteva hectare,o pădure plină de mistere cutremurătoare.
Fiori reci îmi străpung întregul corp.Ceva mă înspăimântă.
Conștientizez că acolo,în adâncul acesteia, ceva sau cineva nu are liniște.Îi simt chemarea.Îi simt spectrul lângă mine.
O durere nefirească pune stăpânire asupra mea.Simt că mă sufoc.Trebuie să ies,trebuie să merg în pădure.



2.Curtea casei
Exterior-crepuscul


Anne (îmbrăcată cu o pereche de blugi negri conici,un tricou alb și o pereche de teniși roșii) iese din casă afisând o expresie a feței bulversată.

“Aerul rece al serii îmi paralizează fiecare părticică a trupului.Dar nu mă pot opri.Trebuie sa pătrund în abisul pădurii.”

Tânăra se îndreaptă spre pădure într-un ritm alert.Odată intrată în pădure începe să alerge spre centrul acesteia,dar se împiedică de o creangă și cade,tăindu-se intr-un obiect metalic.Anne descoperă că acesta este un pandantiv oval încrustat cu pietricele albe care formează mesajul “pentru eternitate”.Se ridică și mai face câțiva pași.Un vânt care împrăștie frunzele din jurul ei începe să ia amploare.După mai puțin de 30 de secunde vântul se oprește și scoate la iveală o hârtie,care pare a fi o scrisoare.Anne o ridică și începe să o citească.

Dragă Casandra,
M-am așezat în fața unei foi albe de hâtie.Cu lacrimi în ochi,încerc să îmi înec amarul și atâta suferință în scris.Nu mai pot respira,nu mai pot vedea,fiecare lacrimă care alunecă pe obrazul meu,ste o picătură din dragostea enormă pe care ți-o port.
Cu fiecare lacrimă,o parte din mine moare.O tristețe de nedescris îmi învăluie sufletul.Mă topesc precum o lumânare.
În fiecare seară stau ore în șir și privesc pozele din album.De câte ori mă gândesc că tu nu mai porți nici măcar o fărâmă de dragoste pentru mine,gândul morții îmi este tot mai drag.
Casandra,prea iubita mea Casandra,pentru ce să mai trăiesc?Viața fără tine, e un loc pustiu,unde clipele par ore,iar orele par zile.
Iubita mea,acum,la sfârșitul scrisorii,doresc sa îți reamintesc că dragostea mea pentru tine este eternă.

Cu inima arsă de suferință,
al tău,Narcis.

Anne aruncă o privire în jurul său și se întoarce acasă.



3.Sufragerie
Interior



Tânăra se așează pe canapea ( în fața căreia se află un șemineu electric) și mai citește o dată scrisoarea,pe care apoi o așează pe măsuța pentu cafea împreună cu pandantivul.Tot de pe măsuță ia telefonul și formează un număr.

ANNE: Alo!Bună iubitule.Ce faci?Și eu sunt bine…Da.La ce oră ajungi?...Pește la cuptor?Îți pregătesc și o salată?...Bine.Merg să pregătesc cina…Nu e nici o problemă.Știi că îmi place să gătesc pentru tine…Și eu te iubesc.Ai grijă cum conduci.



4.Bucătărie
Interior


Bucătăria este amenajată într-o încăpere foarte luminoasă,cu vedere la lacul din spatele casei.Aceasta este mobilată în stil minimalist,culorile predominante fiind nuanțele pământii.
Anne își scoate din buzunarul pantalonilor telefonul mobil,formează un număr,activează difuzorul și așează aparatul pe masa din centrul bucătăriei.Tânăra începe să pregătească cina,când apelul îi este preluat de către interlocutor.

ANNE: Bună Catinca.Ce faci?
CATINCA: Anne!Cât mă bucur să te aud.Sunt bine…Răsfoiesc o revistă.Tu?
ANNE: Eu pregătesc cina.Tocmai am vorbit cu Isidor și mi-a zis că ajunge în aproximativ două ore.M-a rugat să îi fac pește la cuptor și…
CATINCA: Ghici pe cine am văzut azi în parc?! Pe Miranda.Și nu era singură.Era cu un bărbat.
ANNE: Cu un bărbat?Miranda? Ești sigură că era ea?
CATINCA: Da.
ANNE: Și cum arăta?
CATINCA: Ca de obicei…Cu părul prins în coc,într-o fustă neag…
ANNE: Nu Miranda.Cum arăta bărbatul?!
CATINCA: A…păi…înalt,zvelt…
ANNE: Era blond cumva?
CATINCA: Era…era foarte…chel. (Ambele femei râd)
ANNE: Ce să zic…Bravo ei!
CATINCA: Da…Bravo ei!Și spune-mi Anne,ce ai mai făcut azi?
ANNE: Nu prea multe.Am fost în pădure.
CATINCA: Iar?Ce te-am rugat?Știi câte povești ciudate se spun despre această pădure.Te-am rugat să nu te mai apropii de ea.În fine…(Oftează) De ce ai mers în pădure?
ANNE: Ceva m-a atras…Simțeam că trebuie să merg.Am găsit un pandantiv și o scrisoare.Mi se pare ciudat,mai ales că eram în zona în care pădurea este proprietatea domnului de la care am cumpărat locuința.Simt că cineva sau ceva vrea să aflu mai multe despre aceste obiecte…Să aflu de unde provin.
CATINCA: Nu știu ce să zic Anne.Poate nu e bine să te implici.Poate nu e nimic.E doar o scrisoare si un obiect metalic până la umă.
ANNE: E mai mult de atât.Simt asta Catinca.
CATINCA: Bine Anne.Faci ce vrei.Nu te pot opri.Dar te rog ai grijă.Da?
ANNE: Promit.(Urmează un moment de tăcere) Tu ce ai făcut azi?
CATINCA: Nu prea multe.Dimineață am dus-o pe Clara la școală,iar pe Maia la grădiniță și i-am împachetat lucrurile lui Raffa.A plecat în delegație la Moscova.

Anne continuă să pregătească cina în timp ce vorbește la telefon.

ANNE: Și cât stă?
CATINCA:Cinci zile.Se pare că firma la care lucrează e pe cale să semneze un contract foarte important.Se zvonește că dacă Raffa reușește să îi convingă pe ruși asupra planului de afaceri va obține o promovare,dar e doar un zvon.Cine poate știi adevarul?!

Tânăra termină de pregătit peștele și îl pune în cuptor.Își pregătește un cappuccino.

ANNE: Să sperăm că va reuși.Fetele ce fac?
CATINCA: Sunt bine.Clara își face temele,iar Maia se uită la televizor.
ANNE: Drăguțele…Nu le-am mai văzut de aproape o lună.
CATINCA: Haide mâine pe la noi.Oricum e sâmbătă.Nu ai nimic de făcut.Adu-l și pe Isidor.
ANNE: Ok.Vom veni pe la 14:00-15:00.
CATINCA: Perfect.Voi pregăti o prăjitura cu mere.Știu cât de mult vă place.Sper să fie ca la mama acasă. (Râd amândouă).
ANNE: Abia aștept să mănânc o felie.Cu siguranță și Isidor va fi încântat de idee.
CATINCA: Da…Cred că va fi.
ANNE: Știi…mă gândeam…tu știi mai multe decât mine despre femeia care a locuit în casa aceasta înainte să mă mut eu aici.Crezi că am putea purta săptămâna viitoare o conversație legata de această temă?
CATINCA: Anne…Nu văd de ce te interesează acest subiect.Haide să lăsăm morții să se odihnească în pace.
ANNE: Morții?Ce vrei să spui?Domnișoara Christa e moartă?Parcă spuneai că a dispărut și nimeni nu știe nimic de ea.La fel mi-a spus și fostul proprietar.Catinca ce se întâmplă?
CATINCA: Am spus “morți”?(Răspunde femeia agitată) Vroiam să spun dispăruții.Da,asta vroiam sa zic…Dispăruții.
ANNE: Să lăsăm “dispăruții” să se odihnească în pace? (Întreabă pe un ton neîncrezător)
CATINCA: Nu asta vroiam să spun.(Răspunde încurcată)
ANNE: Catinca…Tu știi mai multe decât lași să iasă la iveală și nu înțeleg de ce ascunzi aceste lucruri de mine.
CATINCA: Ești paranoică!Ce să ascund de tine?
ANNE: Tu știi mai bine ce ai putea ascunde,dar vreau să știi că nu îmi place deloc situația.
CATINCA: Care situație?Nu te pot înțelege deloc…Serios. (Răspunde pe un ton exasperat)
ANNE: Situația pe care o creezi tu prin faptul că nu ești sinceră cu mine.
CATINCA: Ai probleme de gândire.Tu îți dai seama că nu gândești înainte să vorbești? (Răspunde zbierând)
ANNE: Te rog frumos să nu zbieri la mine!O seară plăcută în continuare. (Închide)

Anne își bea cappuccino-ul stând pe un scaun de la masă.




5.Bucătărie
Interior


Anne și Isidor servesc cina.

ANNE: Și cum a fost azi?
ISIDOR: Obositor.Am avut o mulțime de contracte de verificat.

Isidor are 27 de ani.Este înalt,zvelt și blond.Deși acesta deține o firmă de turism,totodată el are și înclinații artistice în domeniul fotografiei.

ANNE: Îți mai aduc salată?
ISIDOR: Nu,mulțumesc.A fost suficientă.Nu mai pot să mănânc nimic în plus.A fost delicios.
ANNE: Mă bucur că ți-a plăcut. (Îi zâmbește) Du-te în sufrageie și uită-te la televizor până strâng eu pe aici.
ISIDOR: Nu vrei să te ajut?
ANNE: Nu.E în regulă,mă descurc.Îți pregătesc un ceai?
ISIDOR: Nu.Voi mânca niște fructe. ( O sărută pe frunte)





6.Sufragerie
Interior


Încăperea este luminată doar de șemineu.Tinerii stau îmbrățișați pe canapea și urmăresc un film.

ISIDOR: Știi…Ma gândeam…Nu a-i vrea ca mâine să ieșim în oraș?
ANNE: Defapt am vorbit azi cu Catinca și ne-a invitat să mergem mâine la ea,dar ne-am cam certat,așa că nu știu dacă ar mai trebui să mergem mâine,deși îmi este foarte dor de fete.
ISIDOR: V-ați certat?
ANNE: Da,ne-am certat.
ISIDOR: De ce?
ANNE: Pentru că…E o poveste lungă.
ISIDOR:Avem timp nelimitat la dispoziție,draga mea.Haide…Spune-mi ce s-a întâmplat.
ANNE: Am fost azi în pădure și am găsit lucrurile acestea.(Ridică scrisoarea și pandantivul de pe măsuța și i le arată lui Isidor.Acesta citește scrisoarea,examinează pandantivul,iar apoi așează obiectele pe măsuță)
ISIDOR: Anne,te-am rugat să nu te mai apropii de pădure…
ANNE: Nu poți să întelegi…simt că ceva vrea să aflu mai multe…Să descopăr ceva.
ISIDOR: Să descoperi ceva?Să aflii ceva? Hai că asta e bună. (Râde ironic)
ANNE: Da…(Se uită în ochii lui)
ISIDOR: Acum ai descoperit.Te poți oprii din căutare.Ai ajuns la marele trofeu.Un pandantiv și o scrisoare.Bravo!Anne…Te rog mult să termini cu aceste copilării.
ANNE: Știam că nu vei înțelege,dar mă așteptam măcar să te prefaci că înțelegi.(O lacrimă i se prelinge pe obraz)

Anne se ridică și se îndreapă spre scările care duc la etaj.

ISIDOR: Anne vino înapoi!Nu fi copilă!

Tânăra aruncă o privire spre Isidor și începe să urce scările tinându-se de balustradă.

ISIDOR: Anne nu mă sfida! (Îi spune aspru)

Anne se întoarce cu fața spre el.

ANNE: Nu te sfidez,stai liniștit.Un om care susține că ma iubește și că mă înțelege,dar defapt mă ironizează,nu meită nici măcar să îl sfidez.
ISIDOR: Ce ai spus? (Răspunde furios)
ANNE: Ceea ce ai auzit!
ISIDOR: Nu pot să cred! (Zbiară)

Isidor se ridică și pornește spre scări.Când ajunge lângă scări se oprește și se uită la Anne.

ISIDOR: Nu pot să cred că ai zis așa ceva! (Zbiară) Nenorocito!
ANNE: Nu îți permit să vorbești așa cu mine.
ISIDOR: Nu îmi permiți?Nu îmi permiți?Cine ești tu să nu îmi permiți?
ANNE: Cine sunt eu?Eu,dragule,sunt fosta ta prietenă.
ISIDOR: Foarte bine.Ești o cățea.Asta ești!Trăiești degeaba!

Tânărul scuipă pe scări.

ANNE: Te rog frumos să îți aduni lucrurile și să pleci.
ISIDOR: Nu aș mai sta nici dacă m-ai implora!

Isidor urcă scările,iar Anne se întoarce în sufragerie.Tânărul ajunge pe coridorul de la etaj.Este un coridor lung.Pe jos este aplicată o mochetă roșie.Pe peretele din stânga tânărului sunt trei uși,iar pe cel din dreapta două uși.Isidor deschide prima ușă de pe stângă și intră în dormitor.
7.Dormitor
Interior


Isidor ia un geamantan cu rotile de sub pat și începe să își arunce hainele din dulap în el.



ISIDOR: Auzi!Cine mă dă afară!


Continua să își arunce lucrurile in geamantan.Imediat ce termina își închide geamantanul și pleacă.






8.Dormitor
Interior



Anne intră în cameră.Ușile dulapurilor de unde Isidor și-a luat hainele sunt larg deschise.În fața lor se află câteva cămăși mototolite.Tânăra ia o sacoșă dintr-un dulap și începe să adune hainele de pe jos,să le aranjeze și le pune în aceasta.
Termină de adunat hainele,închide ușile dulapurilor,se îndreaptă spre baie unde face duș,revine în cameră și se culcă.






9.Dormitor
Interior



Sună telefonul de pe noptiera de lângă pat.Somnoroasă,Anne răspunde.


ANNE: Alo?Da…Bună mamă!Da sunt bine…Nu,nu…e în regulă…Stai puțin…(Se ridică în fund și se uită spre geam) Da,plouă…..Cum?....Bine,în regulă…Atunci ne vedem mâine…Dacă nu uiți îmi aduci te rog statuieta aceea din bronz din pod?....Păi mă gândeam să o pun aici,pe coridorul de la etaj…Ar arăta bine…..A….Ați vândut-o….Îhhmm…Nici o problemă…Îmi voi cumpăra una când primesc banii pe tablouri de la francezi…Da…Îi vor trimite până miercuri…..900$…Da,da…Ne vedem mâine.(Închide)


Se ridică din pat și se îmbracă.Se apropie de geam și privește ploaia.






10.Bucătărie
Interior



Tânăra își pregătește micul dejun.Își prepară o omletă și un suc de portocale.Se așează și mănâncă.
Termină de servit masa și începe să facă ordine prin bucătărie:spală vasele,șterge mobila și geamul pe interior.
Își ia mobilul și se așează la masă.



ANNE: Bună ziua!Sunt Anne Zehar…Da…V-am sunat să vorbim despre tablouri…Da,le-am terminat…Puteți trece mâine pe la mine?....La 15:30.Este în regulă?...Bine,ne vedem mâine.O zi plăcută în continuare! (Închide)



Se uită la ceas.Este ora 11:45.Merge în sufragerie.






11.Sufragerie
Interior



Se uită pe măsuță și constată că pandantivul și scrisoarea au dispărut.Le caută prin toată camera,dar nu găsește nimic.Se așează pe canapea și începe să formeze un număr pe telefonul mobil.


ANNE: Alo!
ISIDOR:Ce vrei?
ANNE: Isidor mi-ai luat scrisoarea si pandan…
ISIDOR: A,da? (Răspunde acesta ironic)
ANNE: De ce ai făcut asta? (Ridică tonul)
ISIDOR: Tu nu ai ce face cu ele.
ANNE: Ba da!
ISIDOR: Ești nebună! (Se aude un râset de femeie)
ANNE: Trebuie să mi le înapoiezi!Îmi aparțin! (Strigă disperată)
ISIDOR: Le-am aruncat! (Închide)
ANNE: Alo?Alo? Isidor!


Aruncă telefonul pe jos și începe să plângă.
Se ridică și își șterge lacrimile cu mâna.Ia telefonul de pe jos.Se apropie de ușa de la intrare și își ia pelerina pe ea.Iese.





12.Curte
Exterior


Anne se îndreapă spre mașina parcată în dreptul casei.Tânăra deține un Land Rover Freelander.Urcă în el și pornește spre oraș.




13.Magazin
Interior


Se îndreaptă spre raionul de jucării,de unde alege o păpușă Barbie și un joc Puzzle.
Merge la raionul cu lactate și mai adaugă în coș un tort de înghețată.
Se îndreaptă spre casa de marcat,unde plătește 30 $.




14.Casa Catincăi
Exterior


Sună la ușă.Se aud pași și ușa este deschisă de două fetițe.


CLARA&MAIA: Anne!Anne! (Strigă entuziasmate)
ANNE: Bună fetelor! (Le îmbrățișează) Ce faceți?
CLARA&MAIA: Ne uitam la televizor la noi în cameră.

Intră toate trei în casă.
Anne le înmânează jucăriile.


ANNE: Unde este mama voastră?
CLARA: Cred că în dormitor.


Fetele fug la etaj,iar Anne se îndreaptă spre bucătărie,unde lasă înghețata pe masă.Iese din bucătărie și se îndreaptă spre dormitorul Catincăi,care se află la parter.
Bate la ușă,dar nu primește nici un răspuns.Intră.Nu este nimeni în cameră,așa că se îndreaptă spre baie.Intră.


ANNE: Catin…
CATINCA: Anne! (Þipă aceasta)
ANNE: Ce…ce…(se bâlbâie șocată)…ce caută el aici?
ISIDOR:Bună Anne! (Râde ironic și își pune un halat pe el,la fel ca și Catinca)
CATINCA: Ce cauți aici? (Întreabă Catinca disperată)


Anne se prinde de tocul ușii pentru a nu-și pierde echilibrul.


ANNE: Tu m-ai chemat!
ISIDOR: Haide Anne…Ar trebui să ne lași să ne continuăm treburile…(Spune Isidor și îi face cu ochiul în timp ce o îmbrățișează pe Catinca)
ANNE: Catinca…Ce înseamnă asta?
CATINCA: Înseamnă că nu a-i știut să păstrezi lângă tine o minunăție de bărbat.(Îl sărută pe Isidor).
ISIDOR: Auzi?Nu m-ai știut păstra! (Râde)
ANNE: Cum a-ți putut face una ca asta?Sunteți niște nenorociți!De cât timp ai o relație dublă Isidor?
ISIDOR: De 3 ani…sau mai mult.(Râde)


Anne se uită la el siderată.Cu o furie ieșită din comun I se adresează Catincăi:


ANNE: Cățea!


Iese din cameră și din casă.







15.Casa Catincăi
Exterior


Cu lacrimi în ochi urcă în mașină și pornește.
Își ia telefonul și formează un număr.Activează difuzorul și îl pune pe bancheta din dreapta.


ANNE: Bună mamă…
CODRUÞA: Draga mea…ce s-a întâmplat?
ANNE: Nimic…Stai liniștită.Vin la voi.Ajung în cel mult o oră.
CODRUÞA: Dar ne-am înțeles că venim noi mâine…
ANNE: Știu…Vin eu acum și mâine venim înapoi împreună.
CODRUÞA: Nu înțeleg schimbarea aceasta de planuri,dar în fine…te așteptăm cu drag.
ANNE: Trebuie să vă aduc ceva?
CODRUÞA: Dacă ai timp oprește la un magazin alimentar și cumpără un curcan.Vreau să vi-l pregătesc la cuptor.
ANNE: Cât de mare să fie?
CODRUÞA: Cam 3-4 kilograme este suficient.
ANNE: Bine mamă…Ne vedem acasă.
CODRUÞA: Ai grijă cum conduci!
ANNE: Bine,mamă!Te pup.
CODRUÞA: Și eu.





16.Casa părinților Annei
Interior


CODRUÞA: Teodor! (Urmează o pauză) Teodor!Vino puțin în bucătărie,te rog!
TEODOR: Ce e cu graba asta?
CODRUÞA: Haide ajută-mă puțin!Vine Anne la noi.
TEODOR: Când?
CODRUÞA: Acum!
TEODOR: Cu ce ocazie?
CODRUÞA:Nu știu.Haide…curăță te rog niște zarzavat…3 morcovi,o țelină și un pătrunjel.Și mai curăță te rog și o ceapă mică.
TEODOR: Bine draga mea.Ce vrei să gătești?
CODRUÞA: O supă-cremă de legume,iar când vine Anne voi face curcan cu lămâie la cuptor.







17.Casa părinților Annei
Dormitor-Interior


Anne stă pe pat cu ochii înlăcrimați fixând tavanul.
Se ridică și își aranjează pernele,iar mai apoi ia telefonul de pe noptieră și formează un număr.



ANNE: Bună Selena!Scuză-mă că te deranjez la ora aceasta.
SELENA: Anne…Bună!Nici o problemă.Doar ești sora mea.Mă poți suna oricând.Ce faci?
ANNE: Aș vrea să spun că sunt bine,dar nu pot.De aceea te-am și sunat.
SELENA: Ce s-a întâmplat?
ANNE: M-am despărțit de Isidor! (Începe să plângă)
SELENA: Anne…Of…Îmi pare atât de rău…Vrei să vin la tine?
ANNE: Nu.E în regulă.Sunt la mama și tata acasă.Am venit în urmă cu câteva ore.
SELENA: Ah…Dar ce s-a întâmplat?
ANNE: Și-a bătut joc de mine.Și despărțirea nu e partea cea mai rea.
SELENA: Ce vrei să spui?
ANNE: Azi pe la 15:00 am mers la Catinca…era în baie cu Isidor. (Plânge cu sughițuri)


Tinerele vorbesc până când pendulul aflat pe peretele opus patului bate ora 24:00.Atunci Anne încheie conversația și se culcă.
La ora 03:27 telefonul mobil sună.



ANNE: Da?...Cine e?
ISIDOR: Mă voi răzbuna.Ai înțeles?
ANNE: Isidor…Tu ești?
ISIDOR: Te-ai pus cu cine nu trebuia…Vei suporta consecințele. (Închide)
ANNE: Ce vei să spui?Alo?....Alo?



Anne trage plapuma pe ea.Tremură nefiresc de tare.Într-un târziu adoarme.
La ora 05:43 telefonul sună din nou.



ANNE: Alo?
ISIDOR: Cățea! (Râde)
ANNE: Isidor știu că ești tu!
ISIDOR: Nu mai sunt Isidor!Sunt coșmarul tău!
ANNE: Ceea ce faci tu se numește hărțuire.
ISIDOR: Și ce îmi poți face?
ANNE: Te denunț! (Răspunde aceasta speriată,tremurând toată)
ISIDOR: Fă asta și apropiații tăi vor deveni dispăruți! (Accentuează ultimul cuvânt)
ANNE: O Doamne…O Doamne…Ai vreo legătură cu dispariția domnișoarei Christa?
ISIDOR: Nici nu îți poți închipui.Spune cuiva ceva despre asta și voi avea o legătură și cu dispariția ta.
ANNE: Deci am dreptate…(răspunde aceasta îngrozită) Și e implicată si Catinca.
ISIDOR: Câtă inteligență(Râde ironic)…câtă inteligență…
ANNE: De ce a-ți făcut asta?Unde e domnișoara Christa?
ISIDOR: Mai aproape decât crezi…
ANNE: De ce a-ți…
ISIDOR: De ce?De ce?De ce?I-a gândește-te…
ANNE: De ce?Răspunde-mi…De ce?
ISIDOR: (Râde)…Pentru că pe Catinca o iubesc…pentru că este o femeie genială…pentru a fi împreună cu ea.M-am folosit de tine.M-am cuplat cu tine pentru a avea bani pentru mine și Catinca,dar acum am o afacere prosperă…Nu mai am nevoie de tine.
ANNE: Nenorociților!
ISIDOR: Anne,Anne…Cât rău îți faci…Apropo…Sper că te simți bine în casa părinților.
ANNE: De unde știi…
ISIDOR: Închide geamul…Doar nu vrei să răcești…(Închide)



Anne rămâne blocată ca și când ar fi văzut ceva îngrozitor.Găsește puterea să se ridice și să meargă la fereastră.Privește jos în curte și vede mașina lui Isidor.Acesta își scoate capul pe geam și se uită la ea.Aruncă din mașină un trandafir.





18.Casa Annei
Inerior



Părinții Annei și ea se uită prin atelier la tablouri.


TEODOR: Anne sunt minunate!
CODRUÞA: Da draga mea,tatăl tău are dreptate.Sunt întradevăr minunate!
ANNE: Uite! (Spune dezvelind un șevalet de lângă fereastră) Acesta l-am pictat pentru voi!
CODRUÞA: Draga mea…Este superb! (O îmbrățișează) Tu ce crezi Teodor?
TEODOR: Este genial!Totul e perfect!
ANNE: Mă bucur foarte mult că vă place.Vroiam să vi-l aduc chiar eu acasă,dar ieri am plecat cam în grabă…


Sună telefonul mobil al Annei.


ANNE: Alo?Da…Bună ziua domnule Mendela…Da sigur…Deci veți ajunge la ora 17!E bine…Vă aștept!...250$...Sigur…La revedere!



ANNE: Era domnul Mendela…Cel pentru care am pictat cele două tablouri. (Arată spre peretele din dreapta sa)
CODRUÞA: O…Și câți bani trebuie să îți dea?
ANNE: 250$.
CODRUÞA: E destul de bine…Dar puteai cere mai mult.
ANNE: Știu mamă…Dar riscam să nu le mai cumpere.Uită-te în jur…(Se învârte cu brațele întinse în lateral) Sunt 32 de tablouri nevândute.Nu îmi pot permite să cer un preț prea mare…
CODRUÞA: Bine draga mea.Tu știi cum e mai bine!






19.Curte
Exterior


Cerul este înnorat și se aud croncănituri de ciori.


ANNE: Îmi pare foarte bine că a-ți reușit să ajungeți azi la mine!
TEODOR: Și noi ne bucurăm.
ANNE: Aveți grijă de voi! (Îi îmbrățișează)


Părinții tinerei se urcă în mașină și pornesc la drum.



20.Sufragerie
Interior


Anne stă pe canapea și vorbește la telefon.


ANNE: Da Selena știu…Dar chiar nu am cum…
SELENA: Draga mea…Mută-te la mine.Gândește-te că a avut curajul să meargă după tine până la părinții noștrii…Asta dovedește faptul că este în stare să facă mult mai multe.
ANNE: Știu…De asta îmi este teamă.
SELENA: Anne…Vino la mine.Haide acum.Dacă vrei vin eu după tine.
ANNE: Nu…E în ordine.Nu vreau să te deranjez.
SELENA: Nu mă deranjezi.Știi bine asta!Ia-ți niște lucruri și hai.
ANNE:Nu știu…Crezi că e o idee bună?Adică…Nu vreau să ne trezim cu el acolo…Poate fi periculos.
SELENA: E mai periculos dacă ești singură.Uite cum facem………..


Tinerele continuă să vorbească.


ANNE: …Bine.Îți mulțumesc mult.Îl voi aștepta pe client și până atunci îmi voi pregăti bagajul.Spuneai că voi găsi cheile la vecina ta,iar tu te vei întoarce deseară,nu?
SELENA: Da.Abia aștept să te văd.
ANNE: Ne vedem deseară.
SELENA: Ai grijă de tine!



Anne se ridică de pe canapea și se uită pe geamul care îi oferă imaginea curții.Plouă.Cerul este întunecat.
Tânăra mai aruncă o privire pe geam,iar apoi se îndreaptă spre bucătărie.





21.Bucătărie
Interior



Anne își pregătește un suc de portocale și o salată.
Aruncă o privire în jur și observă pe masă o casetă cu bijuterii deschisă.Un șireag de perle zace căzut pe jos.Se apropie de masă și se uită la bijuteriile din casetă.
Iese panicată din încăpere.


22.Sufragerie
Interior



Se apropie de ușa de la intrare și o închide cu cheia.Se uită pe geamul dinspre curte,iar apoi pe cel dinspre pădure.
Se îndreaptă speriată spre scările care duc la etaj.





23.Holul de la etaj
Interior


Tânăra observă stupefiată că ușa de la dormitorșÞț este deschisă.





24.Dormitor
Interior


Intră în cameră și se îndreaptă spre unul dintre dulapuri.Îl deschide și caută ceva.În cele din urmă găsește o armă.Ia arma în mână,iar dintr-o comodă cu sertare scoate câteva gloanțe și o încarcă.Pune pistolul în buzunarul din spate a pantalonilor.
Se îndreaptă spre pat și scoate de sub acesta o sacoșă.Începe să pună haine în ea.
În cele din urmă ridică plapuma și ia pijamaua pe care o pune în bagaj.
Vrând să aranjeze plapuma observă câteva pete de sânge.
Tremurând ridică perna și vede un plic pe jumătate pătat cu sânge.Se așează pe pat.Ia plicul și îl deschide.Începe să tremure tot mai tare.Scoate din acesta o foaie,iar apoi întoarce plicul.Din acesta cade pe pat un deget cu un ghiul pe el.
Terifiată încearcă să citească inscipția de pe acesta:”Raffa”.
-Raffa…(Șoptește)
Ia biletul și îl citește: “Du-te la lac.Trage de frânghie”.
Din cauză că tremură foarte tare nu reușește să se ridice de pe pat decât după câteva încercări.





25.Hol-etaj
Interior


Iese pe hol.Se uită pe geamul care ii ofera o panorama a pădurii.
Își scoate telefonul mobil și formează un număr.


ANNE: Selena…Selena…Sună poliția și dă-le adresa mea.Cheamă și o ambulanță. (Îi spune pe o voce scăzută).
SELENA: Anne ce se întâmplă?Ai pățit ceva?
ANNE: Nu…nu,dar sigur se va întâmpla ceva rău.Fă doar ce te-am rugat.Poliția…și ambulanța. (Închide)





26.Curte/Lac
Exterior


Anne se îndreaptă spre lac,tremurând.În timp ce merge își plimbă privirea peste tot în jurul ei.
Ajunge la lac.Începe să îl înconjoare.Se plimbă cu pași mici în jurul acestuia.După câteva clipe de mers observă o frânghie.Înceacă sa tragă de ea dar greutatea este prea mare.Merge ia mașina,se întoarce cu ea și leagă frânghia de cârligul acesteia.Urcă în mașină,din nou,accelerează și merge câțiva metri.Coboară.
Se uită în urmă și vede doi saci negri legați de frânghie.Se apropie îngrozită de aceștia și îl desface pe primul.În el se află cadavrul unui bărbat.Se retrage câțiva pași,înnebunită.
-Raffa! Doamne…Nu! (Þipă aceasta)
Înnebunită de frică se apropie și de al doilea sac și îl deschide.În acesta se află cadavrul unei femei în putrefacție.
-Domnișoara Christa…(Leșină)





27.Lac
Exterior


Anne este întinsă pe jos,leșinată.


ISIDOR: Haide…Haide.
CATINCA: Nu mai ești așa de vitează acum,nu? (Râde ironic)
ISIDOR: Haide Anne…trezește-te…(Îi dă o palmă cu putere)


Anne este trezită de lovitură.

ANNE:Ce s-a întâmplat?…
CATINCA: Nimic interesant scumpete. (Îi spune ironic)
ANNE: Ce…ce căutați voi aici?
ISIDOR:Ne-am gândit să te împachetăm și pe tine într-un sac. (Râde împreună cu Catinca)

Anne se ridică repede și se retrage câțiva pași.


ISIDOR: Haide Anne…nu fugi de inevitabil.
ANNE: Ce vreți de la mine?
ISIDOR: Să dispari.Doar atât.
CATINCA: Da,doar atât.
ANNE: Isidor…de ce faci asta?De ce?
ISIDOR: ȘȘȘtt…fără întrebări.


Isidor se apropie de Anne și îi pune mâna la gură.Aceasta încearcă să se depărteze de el,dar acesta scoate un cuțit și o înjunghie în abdomen.
Anne cade în genunchi,iar Isidor se întoarce spre Catinca.
Cu ultimă putere Anne își ia arma din buzunar și îl împuscă de mai multe ori pe Isidor în spate.Acesta se prăbușește la pământ.


CATINCA: Isidor…Nu! (Þipă aceasta) Cățea afurisită!Ah…(Scoate o armă și o împușcă pe Anne de mai multe ori)


Anne moare.Se aude sunetul sirenelor de la mașinile de poliție și de la ambulanțe.
Catinca se îndreaptă spre Isidor,se așează lângă el și îi așează capul la ea în brațe.


CATINCA: Iubitul meu…(Plânge)
ISIDOR: Ușurează-mi chinul…
CATINCA: Nu pot face asta…
ISIDOR: Catinca…oricum voi muri.
CATINCA: Te iubesc…(Îl sărută)
ISIDOR: Și eu…


Catinca se ridică și îndreaptă arma spre pieptul lui Isidor,dar în următoarea secundă o orientează spre ea și se sinucide.


ISIDOR:Nu…


Cu o ultimă putere ia cuțitul de lângă el și și-l înfige în zona inimii.


28.Curte
Exterior



Polițiștii discută cu familia îndurerată a Annei.Criminaliștii transportă cadavrele.




29.Locuința Catincăi
Interior



Agenții de poliție caută cele două fetițe ale Catincăi.



AGENT 1: Aici…aici…
AGENT 2 : Le-ai găsit?
AGENT 1: Sunt…moarte.
AGENT 2: Poftim?
AGENT 1: Veniți aici!Doamne!
AGENT 3: Chemați întăriri!
AGENT 2: Par ștrangulate…
AGENT 3: Bietele fetițe…


Sosesc mai multe echipe de polițiști și o echipă de criminaliști.Investighează.






30.Cimitir
Exterior



Se desfășoară slujba de înmormântare a Annei.


CODRUÞA: Fetița mea…fetița mea.(Îngaimă aceasta răpusă de durere)
PREOT: …această ființă…prea devreme dintre noi…iartă păcatele sale…
SELENA: De ce Doamne…De ce ea? (Îngaimă aceasta)


Preotul continuă slujba de înmormântare.









.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!