SCENA IV

Aglaé, Paraschiva și Amaltheia

AMALTHEIA (intrând cu o tavă pe care se afla o sticlă și trei pahare):
Vai fetelo-o-or…
PARASCHIVA:
Așa soro, hai să bem și să ne veselim că viața e…
(Câtre Aglaé.)
Ia spune tu soro, pe franțuza ta…
AGLAÉ:
Cést la vie!
PARASCHIVA:
Apoi soro, ție numai la vie îți stă gândul… Zi-o pe aia cum e viața…
AGLAÉ:
Toujours parsive…
PARASCHIVA:
Așa da soro! Viața e parșivă… Haideți să bem pentru ea!
AMALTHEIA:
Să bem pentru viață!
AGLAÉ:
Vai ce romantic…
PARASCHIVA: (mirosind paharul) Nu știu cât e de romantic, da miroase al
dracu de bine!
AGLAÉ:
Moët & Chandon…
AMALTHEIA:
Douăzeci de ani vechime…
PARASCHIVA:
Hai, până la fund!
(Paraschiva golește paharul dintr-o dată, iar Amaltheia și Aglaé doar gustă din el, savurându-l.)
AGLAÉ:
Asemenea licoare nu se bea așa, cum o bei tu Paraschivo…
PARASCHIVA:
Și eu cum o beau Aglaio?...
AGLAÉ:
Așa dintr-o dată, cum beau birjarii șlibovița, la bufetul gării…
PARASCHIVA:
E-te-te, la ea!... Și tu cum bei Aglaio... așa cum beau curvele de pe Champs-Elysées
AGLAÉ:
Vai, dragă, da cum poți să… eu nu sunt…
PARASCHIVA:
Lasă soro, că nici eu nu sunt birjar.
(Întinzând paharul către Amaltheia.)
Viața-i atât de parșivă, încât aș mai bea un pahar pentru ea…
(Amaltheia îi toarnă coniac în pahar.)
Da, e parșivă viața… și lumea e parșivă… numai tu Aglaio singură, din toată lumea, ești ca lumea!
(Bea tot din pahar și o întreabă pe Amaltheia.)
Așa, și acuma spune soro, cum e noul… focos, focos?... Poate facem un menage á trios?...
AGLAÉ:
Vai dar cum poți…
PARASCHIVA:
Stai liniștită, tu nu faci parte din distribuție… Ha-ha-ha!...
(Către Amaltheia.)
Ei, ce zici soro?... De-i tânăr și arătos… de nu… merci beacoup și au revoir! Păstreazăți-l sănătoasă și împarte-l cu…
(Face semn cu capul spre Aglaé.)
Bine zic Aglaio?...
AGLAÉ (enervată):
Te rog frumos să nu-mi mai spui Aglaio!
PARASCHIVA:
Ei, na! A explodat mămăliga! Da cum să-ți spun soro?...
AGLAÉ:
Aglaé!
PARASCHIVA (imitând-o):
Aglaé… ce să-ți spun, Aglaé?... O să răcești la plămâni dacă îți spun Aglaio?!... De-ți spun Aglaé sau Aglaie, e și lae și bălaie, tot un drac!... Că v-au pus mumele voastre niște nume…
(Arătând cu capul spre Amaltheia.)
Iote și la asta… Amaltheia… nume de capră ha-ha-ha!... Capra divină!... A dat țâță la Zeus… Ei și?... Mare brânză… Paraschiva, Varvara, Filofteia, Aglaia… astea sunt nume românești, nume din popor, nu glumă…
AMALTHEIA:
Păi, noi… eu… bunica…
PARASCHIVA:
Știu soro, știu…
(O imită)
Voi… tu… bunica… Bunică-ta și-a descălțat opincile pe malul Tisei, și-a ridicat poalele-n cap în fața contelui Der-r-rona și gata, te-a botezat cu nume de capră!... Ha-ha-ha!... Ce să-ți spun… sânge albastru, nepoată de contesă la-la-la, la-la-la… Și eu sunt nepoată de erou necunoscut, că bunica s-a crăcit în fața unui soldat necunoscut când au trecut rușii în războiul de independență prin sat… Cine știe ce conte o mai fi fost Alioșa sau Andriușa care i-a pus-o bunică-mi
(Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
(Către Amaltheia.)
Ia mai toarnă-mi soro să beau, că odată-n viață faci treizeci de anișori…
AMALTHEIA (turnând în pahare):
AGLAÉ:
Și pentru împlinirea viselor!...
(Ciocnesc și beau.)
PARASCHIVA:
Numai pupeze vă ies pe gură. Ptiu, ptiu în cuiburile lor…
(Se preface că scuipă.)
Mă uit la voi ca poarta nouă la viței, și mă mir cât sunteți de proaste…
AGLAÉ:
Bine că ești tu deșteaptă…
AMALTHEIA:
Las-o dragă că…
PARASCHIVA:
Lasă-mă cu las-o… nici un las-o!... Cu mine să nu faci pe mironosița, mai bine spune-mi la ce naiba îți trebuie musai logodnic?!...
AGLAÉ:
Dar ție?... Þie, la ce ți-au trebuit doi bărbați?...
PARASCHIVA:
În sfârșit ai spus și tu ceva deștept. Ia te uită, nici nu ști din care iepure sare tufa… He-he, ăia era bărbați soro!... Bărbați adevărați, nu din ăștia din zilele noastre… Când m-am măritat cu primul, cu Ilarion, trei săptămâni nu am văzut decât tavanul… Dumnezeu să-l pomenească printre drepții lui!...
(Își face semnul crucii.)
Murise ca un martir, din cauza sfintei cruci…
AGLAÉ:
Era missioner?
PARASCHIVA:
Misioner soro, misioner… mare misioner…
AGLAÉ:
Și cum s-a întâmplat?...
PARASCHIVA:
Ce?...
AGLAÉ:
Martirajul?!
PARASCHIVA:
L-a ucis unul pentru că-l prinsese sărutând crucea…
AMALTHEIA:
Pe unde era missioner?
PARASCHIVA:
Ei, pe unde putea fi?...
AGLAÉ:
Prin lumea musulmană?
PARASCHIVA:
Nu soro, prin paturile jupâneselor, că avea gusturi… ce mai!
AGLAÉ:
Păi tocmai ai spus că l-a omorât cineva pentru că…
PARASCHIVA:
Pentru că sărutase sfânta cruce, da soro, așa a fost, numai că, crucea se afla între țâțele nevestei ăluia de l-a omorât. Ha-ha-ha!...
AMALTHEIA:
Și cel de-al doilea?...
PARASCHIVA:
Iorgu?!... Bărbat și ăla soro, mă și bătea!...
AGLAÉ:
Te băte-e-ea?...
PARASCHIVA:
Da soro, îmi trăgea câte o palmă… de vedeam stele albastre.
AGLAÉ:
Verzi.
PARASCHIVA:
Ce verzi?
AGLAÉ:
Stelele.
PARASCHIVA:
Care stele?
AGLAÉ:
Care le-ai văzut tu, erau verzi, nu albastre.
PARASCHIVA:
Ei, na că aici ai dat-o cu loitra-n gard! De unde ști tu ce stele am văzut eu?...
AGLAÉ:
Toată lumea vede stele verzi.
PARASCHIVA:
Ei și ce am eu cu lumea și cu stelele ei?... Lumea vede stele verzi, iar eu văd stele albastre, fiecare cu stelele lui. Auzi, dacă te crezi atât de deșteaptă și zici că am văzut stele verzi, de ce îmi rămâneau pe sub ochi urme albastre? Ha-ha-ha!... Of, ce bărbat mai era și Iorgu, Dumnezeu să-l odihnească!
(Își face semnul crucii.)
Nu mai e bărbați din ăia, ăștia de acum e ca iepurii. Îi prinzi, îi bagi în pat, iar ei dă de două ori din cur și fuge…
AGLAÉ:
Dar tu de unde ști dragă?...
PARASCHIVA:
Ei, na! Acum și tu, de unde-i știu?... N-oi fi având eu tre-e-eizeci de anișori, dar nici ușă de biserică încă nu am ajuns. Ha-ha-ha!...
(Sună telefonul.)
AMALTHEIA:
Ps-s-st!
AGLAÉ:
Þs-s-st!
PARASCHIVA:
Doamne!...
(Își face semnul crucii.)
AMALTHEIA (ridică receptorul):
Alo-o-ou!... Ați greșit numărul…
PARASCHIVA: (arătându-i ciuciu, se întoarce către Amaltheia)
Ps-s-st!
(se întoarce și către Aglaé.)
Þs-s-t! Ha-ha-ha!... Ia mai toarnă-ne soro un Moët & Chando-o-on… că logodnicul tău… s-o fi rătăcit ca și ăilalți, pe care ni-i tot prezinți an de an, de când ai început să împlinești treizeci de anișo-o-ori…
(Amaltheia toarnă-n pahare, prefăcându-se că nu se supără.)
AGLAÉ:
Dar rea mai ești dragă, lasă fata în pace…
PARASCHIVA:
Tot eu sunt rea de gură, ai?! Nu soro, ea este rea de muscă, nu o vezi cum schimbă logodnicii?... Așa trec prin viața ei ca trenurile prin Gara de Nord. Hai să bem pentru ei!
AGLAÉ:
Pentru cine?!
PARASCHIVA:
Pentru ei, pentru logodnici, logodnicii Amaltheiei!
(Beau toate trei, pe urmă tac.)
AGLAÉ:
Delicios coniac.
PARASCHIVA:
Da soro, la zilele ei de naștere, de când a început să împlinească treizeci de anișo-o-ori, totul e delicios și bun. Cele mai fine băuturi, cele mai alese bucate, cei mai frumoși logodnici, ha-ha-ha!... Of, îmi aduc aminte de primul ei logodnic… era contabil…
AGLAÉ:
Economist!
PARASCHIVA:
Tot un drac! Da era îna-a-alt, frumo-o-os, blo-o-ond…
AGLAÉ:
Brunet!
PARASCHIVA:
Blond!
AGLAÉ:
Brunet!
PARASCHIVA:
Putea fi și roșcat, ce l-ai văzut cumva și noi nu știm?
AGLAÉ:
Spune tu Amaltheia, cum era?...
AMALTHEIA:
Era brunet.
PARASCHIVA:
Ei, na… ce să-ți spun?...
(O imită)
Era bru-u-unet! De parcă tu l-ai văzut prin telefon, putea fi și chel, dar dacă ți-a spus că-i brunet, tu gata: era bru-u-unet…
AGLAÉ:
Nu văd de ce ar minți cineva că-i brunet, dacă nu ar fi?!
PARASCHIVA:
Dar de ce ar minți cineva că vine la ziua ta, și nu vine?!...
AMALTHEIA:
Pă-ă-ăi…
PARASCHIVA:
Niciun păi soro, niciun păi, că ia uite cum ajungi iar la vorbele mele.
AMALTHEIA:
Care vorbe?
PARASCHIVA:
Cum care, despre bărbați, că ăștia din ziua de azi nu sunt bărbați… Trebuie să-i prinzi cu arcanul dacă-i vrei în patul tău…
AGLAÉ:
Tu așa faci dragă, umbli cu arcanul după ei?
PARASCHIVA:
Ce să-ți spun soro, că în jurul tău roiesc ca muștile în jurul… ști tu ce am vrut să spun…
AGLAÉ:
Vai dragă da cum poți fi atât de-de, de…
PARASCHIVA:
Hotăreștete odată, cum pot fi!
(Către Amaltheia.)
Auzi, da ăla al doilea, de acu doi ani, de l-ai găsit prin agenția de matrimoniale, Viorel…
AGLAÉ:
Florin!
PARASCHIVA:
Ce ai soro, de mă tot contrazici?...
AGLAÉ:
Dacă așa îl chema…
PARASCHIVA:
Îl chema degeaba, că n-a venit nici ăsta, Ha-ha-ha!... Daʾ era frumo-o-os, atât de frumo-o-os… păcat că nu l-a văzut nimeni, ha-ha-ha!...
AGLAÉ:
Cum nu l-a văzut nimeni, nu i-a trimis o fotografie?!...
PARASCHIVA:
E-te-te-te-te, i-a trimis o fotografie, repede te mai bagi tu în seamă… fotografia i-a trimis-o ăla de acuʾ un an, de-i dete babei Rozmarina inelul cu brilliant, ca să i-l aducă, și i l-a adus, da-n poză, asta da afacere un inel de aur cu brilliant pentru poza Fătfrumosului dân Pașcani.
AGLAÉ:
Din Focșani!
PARASCHIVA:
Dân Pașcani!
AGLAÉ:
Din Focșani
PARASCHIVA:
Bine soro, dân Pașcani fie cum zici!
AGLAÉ:
Din Focșani.
PARASCHIVA:
Bine, bine, cel mai deștept cedează, fie dân Focșani… Na bucură-te și tu!...
AGLAÉ:
Da de ce să mă bucur? Dacă era din Pașcani, înseamnă că era din Pașcani!
PARASCHIVA:
Putea fi și din Vășcăuți să trăiți că tot nu a venit!
(Se aude soneria.)
AMALTHEIA:
Ps-s-st!
AGLAÉ:
Þs-s-st!
PARASCHIVA:
Ce să-ți spun?... Ps-s-st și țs-s-st!... că altceva… Du-te soro deschide, poate îsta nu e ca ăilalți….
(Amaltheia iese.)