SCENA V

Paraschiva și Aglaé

Amândouă deodată sar de pe scaune și se reped la oglinda agățată pe perete, se ciocnesc una de alta.

AGLAÉ:
Par-r-rdon!
PARASCHIVA:
Ho, soro, că nu dau turcii! Ce te împingi în mine, de parcă nu ai mai văzut oglindă?
(O împinge cu umărul și începe să-și aranjeze părul.)
AGLAÉ:
Eu mă împing în tine?... Tu te împingi în mine… și, și…
PARASCHIVA:
Și mai ce?...
AGLAÉ:
Și hai odată mai repede!
PARASCHIVA (făcându-i loc.):
Na, uită-te și tu și te satură de frumusețe, numai ai grijă să nu…
AGLAÉ (mirată):
La ce să am grijă?...
PARASCHIVA:
Să nu crape oglinda de atâta farmec. Ha-ha-ha!...


SCENA VI

Paraschiva, Aglaé și Amaltheia

(Intră Amaltheia.)
AGLAÉ:
Ei?!...
PARASCHIVA:
No?!...
AMALTHEIA (oftând):
Era poștașul.
PARASCHIVA:
Auzi soro!... Da de ce nu te logodești tu cu poștașul?... Oricum e singurul bărbat care sună la ușa ta… nu am mai aștepta nici noi cu mațele chiorăind să-ți vină logodnicii an de an, de când ai început să împlinești treizeci de anișo-o-ori…
AMALTHEIA:
Vai fetelor, mii de scuze, am niște sărmăluțe...
(Iese.)

SCENA VII

Paraschiva și Aglaé.

AGLAÉ:
Vai, dragă!... Cum poți fi atât de…
PARASCHIVA:
De nesimțită! Iote că pot! Na!... Pot să fiu cum vreau eu… Tu nu vezi că plâng farfuriile goale pe masă și apoi, dacă așteptăm după logodnicii Amaltheie o să mâncăm joi după Miercurea Ciuc! Lasă că ne descurcăm și fără ei… Că Amaltheia seamănă cu moș Pendulă.
AGLAÉ:
Care moș?...
PARASCHIVA:
Pendulă soro!
AGLAÉ:
Care Pendulă?
PARASCHIVA:
Om al muncii fără sculă!
AGLAÉ:
Iar vorbești în dodii.
PARASCHIVA:
E un banc soro, despre moș Pendulă care merge la doctor să-i dea picături de putut că așteaptă o fătucă și …

AGLAÉ:
Ce sunt alea?
PARASCHIVA:
Care alea?...
AGLAÉ:
Picăturile.
PARASCHIVA:
De putut?...
AGLAÉ:
Da!
PARASCHIVA:
Picături soro, pentru
(Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia…
AGLAÉ:
Așa, și…
PARASCHIVA:
Și a doua zi vine moș Pendulă la doctor, îi aduce un curcan și începe: ,,Vai dom’ doctor vă mulțumesc fain că o fost nemaipomenit, extraordinar, m-am simțit ca la douăzeci de ani, și am făcut-o-o-o… în casă, în șură, în podul grajdului, în beci, în șopru, așe bine m-am simțit…” – nu mai putea de bucurie moșul. ,,Dar fata cum s-a simțit?” întreabă doctorul. ,,A, fătuca?... n-o venit.”
AGLAÉ (râde):
Ha-ha-ha!... Bun bancul, foarte bun…
AMALTHEIA:
Ei vezi!... Și noi ne putem descurca fără logodnicii Amaltheiei…

SCENA VIII

Paraschiva, Aglaé și Amaltheia

(Intră Amaltheia cu oala de sărmăluțe și cu un castronel de smântână.)

AMALTHEIA:
Iată și sărmăluțele-e-e!
PARASCHIVA:
Așa soro, ia fă-te cu ele încoace, să vedem cum ți-au ieșit.
AGLAÉ:
Vai, ce delicioase sunt!…
PARASCHIVA:
Dar mai taci odată din gură soro, că m-ai zăpăcit, nici nu ai gustat din ele și deja:
Va-a-ai tțe delitțoa-a-ase su-u-unt! Ehe, să fi văzut tu ce sărmăluțe îi făceam eu lui Iorgu al meu… micuțe-e-e, mititele-e-e cât un glonte de carabină. Câte două deodată băga-n gură, îi curgea grăsimea pe barbă ca untdelemnul sfântului Samuel.
(Își pune sarmale și smântână.)
Așa soro și cu puțină smântânică…
AGLAÉ:
Aoleu, colesterolul!...
PARASCHIVA:
Ce ai soro de te colesterolizezi atât? Vezi să nu te pălească guta, că ești și grasă
al naibii, – ca biscuitele în dungă ha-ha-ha!...
(Mănâncă cu poftă, lingându-și degetele.)
Acu, voi astea toate vorbiți numai de colesterol și de euri, vă feriți de ele ca dracu de tămâie, mai ceva ca țăranii moldoveni…
AMALTHEIA:
Toți oamenii de la țară mănâncă sănătos, nu numai moldovenii.
PARASCHIVA:
Nu știu soro dacă toți, dar ăia din Moldova mănâncă sigur fără euri, pentru că nu mănâncă pâine, lapte și nici carne.
AGLAÉ:
Dar ce mănâncă dragă?...
PARASCHIVA:
Pâini, carni, lapti… să-i omori și tot nu ar pune un eu în gură ha-ha-ha!... Da o pălincă nu ai soro, că Moët & Chandonul tău…
(Dă din mână a lehamite.)
O fi el bun pentru alte cele, dar pe lângă o sărmăluță musai trebuie să pui și o pălincuță
AMALTHEIA:
Sigur că am, uite-o e pe masă în sticlă. E din prune bistrițene, din fostele livezi ale contelui de Rona.
(Îi toarnă un păhărel.)
Dar cum ți se par sărmăluțele mele?...
PARASCHIVA:
Ah, cum să mi se pară?... Ca orice sărmăluțe… Oh, când îmi aduc aminte ce sărmăluțe îi făceam eu lui Iorgu al meu…
AGLAÉ:
Da dragă, când îți aduci tu aminte… parcă cineva ar putea să facă ceva mai bun decât tine?...
PARASCHIVA:
Ia te uită cine vorbește!... Păi toate cunoștințele tale gastronomice se rezumă la prăjitul ouălelor, fiertul cremvurștilor și la desfăcutul conservelor de pește. Ha-ha-ha!... În locul tău aș fredona tăcuta lui Gheorghe Mutu.
(Bea păhărelul cu pălincă și îi face semn Amalteheiei să-i mai toarne unul.)
Mai toarnă-mi unul soro, că văd că-i de aceea de face mărjele. Da tu nu vrei Aglaio?
AGLAÉ:
Pălincă după Moët & Chandon?...
PARASCHIVA:
Ei, na!... Ce să-ți spun?... Pălincă după Moët & Chandon?... Parcă ai bea gaz după borcút… Să bei când oi bea și eu!... Să-ți trăiască logodnicii Amaltheio!... Și ai tăi Aglaio!...
AGLAÉ (se îneacă cu coniac): Pf-fu-fu-fu-u-u-u… ghă-ghă-ghă… ai mei?... ghă-ghă-
ghă…
PARASCHIVA:
Ce ai soro, nu-ți priește Moët & Chandonul?... Sau nu-ți place când se vorbește despre logodnicii tăi? Ha-ha-ha…
AGLAÉ:
Ce logodnici?!... Care logodnici?!... Că eu-u-u…
PARASCHIVA:
Că tu-u-u?...
AGLAÉ:
Că eu-u-u!...
PARASCHIVA:
Că tu-u-u, taci ca măgărița lui Valaam care vorbește doar când vede îngerul Domnului
AGLAÉ:
Da’ nu înțeleg nimic!... Ce vrei să insinuezi?...
PARASCHIVA:
Ei na! Nu înțelegi nimic, ai!? Ha-ha-ha…
AGLAÉ:
N-n-nu înțeleg!
PARASCHIVA:
Ba înțelegi!
AGLAÉ:
Nu înțeleg!
PARASCHIVA:
Auzi Aglaio!? Cu mine să nu faci pe niznaiu căci copilul nu l-ai făcut nici cu Lazăr din Betenaia, nici cu Iosif din Arimatea…
AGLAÉ:
C-ce, c-cu-u-um, c-ca-a-are, d-de unde ști?
PARASCHIVA:
Ei na, așa da! Acum vii de acasă Aglaio!... Păi tot cartierul știe. Zi Amaltheio că tu nu ai știut, hai zi – jură-te!
AMALTHEIA:
Am auzit, dar pe mine nu mă privește…
PARASCHIVA:
Ei na, parcă pe mine mă interesează sub cine se așterne Aglaia, sau câți plozi fată… O să-mi cadă lanțul de la bicicletă de grija ei.
AGLAÉ:
Cum, voi ați știut și ați…
PARASCHIVA:
Da soro, da, am… că noi suntem madame educate și nu bârfim… tot cartierul. Uite eu am aflat încă da azi dimineață, da’ nu suflai nimănui o vorbuliță… așa să ști soro…
AGLAÉ:
Vai, ce mă fac?...
PARASCHIVA:
Lasă soro, că te-ai făcut destul și o să te mai faci tu… ha-ha-ha!...
AGLAÉ:
Vai, mor de rușine…
PARASCHIVA:
Ei, na… ce să-ți spun… bine că nu ai murit de rușine când te-a crăcit grecul, ha-ha-ha !...
AGLAÉ:
Vai, se știe și cu cine?!...
PARASCHIVA:
Poate se știe și cum…
(Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
Da’ noi suntem dame educate și nu bârfim… tot cartierul. Da de ce nu pui soro niște muzică, bem așa pe uscat ca la priveghi, doar tămâia și lumânările de ceară mai lipsesc, Doamne ferește!
(Își face semnul crucii.)
AMALTHEIA:
O romanță?
AGLAÉ:
Poate ai un jazz?
PARASCHIVA:
Ei, na! Da Zobra Grecul nu vrei, să-ți aduci aminte de
(Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!...
Pune soro ce ai, numai să nu aud prostiile Aglaiei, că mi-a făcut varză urechile…
AGLAÉ:
Eu-u-u?
PARASCHIVA:
Nu tu soro, vorbeam de Ecaterina Teodoroiu și de primul război…
AMALTHEIA(pune discul/ caseta cu Alla Pugaciova – million, million allăh roz):
Sper să vă placă…
(Se aud bătăi în ușă.)

PARASCHIVA (ducând degetul la gură):
Ps-s-st, țs-s-st!...
AGLAÉ:
Poate e el!
AMALTHEIA:
Cine?
PARASCHIVA:
Hai soro, nu mai da cu var pe dude, ști tu bine pe cine aștepți… Că eu nici pe Iorgu al meu nu-l așteptam cu așa nerăbdare, când pleca cu treburi pe la Buda și Viena și nu venea câte două, trei luni.
(Amaltheia iese.)

Va urma.