Personajele:

• Soarele
• Zâna-Primăvara
• Bunicul
• Bunica
• Băiatul
• Fetița
• Piticul Știe-Tot
• Veverița acrobată
• Vulpea
• Lupul 1
• Lupul 2
• Ghiocelul 1
• Ghiocelul 2
• Ghiocelul 3
• Ghiocelul 4
• Ghiocelul 5

Actul I

O poieniță, lângă o pădure din brazi artificiali. Între doi brazi, casa bunicilor, realizată din cutii de carton. În fața casei, bunicii stau pe o băncuță.

Soarele:
O iarnă-ntreagă-atât am lenevit
Și-acuma sunt destul de amorțit,
Dar este timpul să mă cam trezesc,
Pământul înghețat să-l încălzesc!
Hei, razelor, trezirea! Hai la treabă!
Să mergeți toate pe pământ, degrabă,
S-o anunțați pe Zâna-Primăvară
Să vină cât mai repede în țară!
Zâna-Primăvara:
Credeam că Iarna asta nu mai pleacă,
Dar văd că-i cald și a-nceput să-mi placă!
O rază jucăușă mi-a șoptit
Că vremea mea de-acum a venit!
O, bună ziua, Soare arzător!
Te rog să-mi dai o mână de-ajutor,
Să colorez cu verde copăceii,
Să scot din amorțeală ghioceii!

(Zâna-Primăvara împrăștie, dintr-un coș, „iarbă” din hârtie creponată.)

Bunicul:
Se pare că de iarnă am scăpat,
Pârâul nu mai este înghețat,
Zăpada de prin curte s-a topit
Și vremea văd că s-a mai încălzit.
Bunica:
Da, bine că e iarăși primăvară
Și mai putem ieși, la soare-afară!
Acuma, dacă s-a topit zăpada,
Să te apuci de curățit ograda,
Și ordine să faci în bătătură!
Bunicul:
Ce bine-ar fi de-ai mai tăcea din gură!
Bunica:
Să sapi și grădinuța pentru flori,
Să faci o cușcă pentru puișori!
Bunica:
Dar, parcă, se aude poarta mare…
Bunicul:
Eu nu aud nimica, ți se pare.
Bunica:
Ia vezi, de nu-s prin curte niște hoți!
Bunicul:
Ia uite! Hoțomanii de nepoți!
Copiii: Sărut-mâna, bunico! Sărut-mâna, bunicule!
Bunicul: Să creșteți mari! Cum de-ați venit la noi?
Băiatul:
Am vrea să mergem până în zăvoi,
Să adunăm de-acolo ghiocei
Să-i dăm măicuței dragi, de ziua ei.
Bunica:
Să nu stați mult, să nu vă rătăciți!
Fata:
Așa vom face, liniștiți să fiți!

Actul al II-lea

Copiii se îndreaptă spre poieniță și, pe drum, se întâlnesc cu diferite personaje misterioase.

Băiatul:
Acela nu-i Piticul Barbă-Cot?
Piticul Știe-Tot:
Să mă prezint: Piticul Știe-Tot!
Eu știu că ați trecut pe la bunici,
Știu chiar și pentru ce-ați venit aici:
Să strângeți flori. Ia, spuneți, am dreptate?
Vedeți, v-am spus că eu le știu pe toate!
Mai știu că o să vă-ntâlniți pe drum
Cu niște lupi, dar plec, vă las acum.
Fata:
Ei, asta-i bună! Nu ne păcălești,
Noi știm că lupii-s numai în povești.
Băiatul: Sau poate nu… Privește-n depărtare!
Sunt niște lupi sau poate mi se pare?

(Cei doi se îmbrățișează și tremură de frică.)

Lupul 1:
Dar ce-i cu voi, de tremurați așa?
De noi vă este frică? Nu cumva
Ne confundați cu lupii din poveste,
Aceia răi? Am prins și noi de veste
Ce au pățit Scufița, iezișorii…
Când mă gândesc, suspin, mă trec fiorii.
Noi suntem lupișori prietenoși
Și nu suntem deloc periculoși!
Cărnița nu ne place, că postim…
Lupul 2:
Da, fără carne! Suntem la regim,
Ca nu cumva să ne mai îngrășăm
C-așa, cu burtă, cum o să dansăm?
Hai să le arătăm un dans hip-hop,
Să vadă cum știm noi să stăm în cap!

(Lupișorii dansează pe muzică hip-hop.)

Vulpea:
De m-aș pricepe să dansez așa,
Nu ar fi vai și-amar de coada mea,
Când merg în sat, să „cumpăr” o rățușcă
Și se trezește Azorel din cușcă!
Vă rog să mă-nvățați cum să dansez,
Pe Azorel să-l impresionez!
Lupul 1:
De-acord, dar vrem, pe orele de dans,
O rață și-o găină în avans.

(Vulpea scoate din sac o rățușcă de pluș.)

Lupul 2:
Chiar ai crezut? Nu vezi că noi glumim?
Am declarat că suntem la regim!
Veverița:
Auzi minune! Lupii-s erbivori
Și-n plus, observ că sunt și dansatori!
Lupul 1:
Dar cine este, frate, ștrengărița?
Veverița:
Vă faceți că nu știți? Sunt Veverița!
Eu în pădure sunt recunoscută
Ca o artistă mare, ne’ntrecută.

(Veverița face câteva acrobații, pe muzică.)

Vedeți ce exerciții știu să fac?
Vulpea:
O veveriță! Cred că-i vin de hac!
Eu sunt o biată vulpe, draga mea,
Și-s cea mai mare-admiratoare-a ta.
O, acrobato, cât ți-ar fi de greu
Să faci o săritură-n sacul meu?
Veverița:
Vulpițo dragă, ce vicleană ești,
Ia fugi de-aici, că nu mă păcălești!
Fata:
În ce poveste oare-am nimerit?
Băiatul:
Dar, parcă, după flori noi am pornit,
Așa că hai, degrabă să plecăm
Și ghiocei firavi să căutăm!

Actul al III-lea

(În poieniță, „ghioceii” stau pe buturugi.)

Ghiocelul 1:
E timp frumos, adie vântu-i soare,
O vreme numai bună de mișcare!
Să facem sport, cum ne-a-nvățat la școală!
Ghiocelul 2:
Hai să rotim, cu grijă, o petală
Și frunzele să ni le scuturăm,
Că uite-așa ne mai înviorăm!

(Complex de exerciții, realizat pe melodia „O rățușcă stă pe lac”)

Băiatul:
Privește-aicea altă grozăvie!
N-aș fi crezut c-o floricică știe
Să facă sport, dar uite că se poate!
Ghiocelul 3:
Păi ce credeați? Noi suntem antrenate.
Cei care fac mișcare bine cresc…
Fata:
Ei, asta-i bună! Florile vorbesc!
Vă spun cinstit, surpriza-i colosală!
Nu m-aș mira să meargă și la școală!
Ghiocelul 4:
Păi, mergem, suntem la pregătitoare.
Avem caiet, creion, ascuțitoare
Știm cum se scrie „iarbă”, „ghiocel”,

(Ridică două pancarte pe care scrie „iarbă” și „ghiocel”.)

Chiar ieri am învățat și-un cântecel
E despre niște ghiocei cuminți.
Ghiocelul 5:
Și dacă vreți să știți, avem părinți.
Când suntem neascultători, ne ceartă,
Ne pedepsesc, iar mai târziu ne iartă.
Băiatul:
Părinții la calculator vă lasă?
Ghiocelul 1:
Puțin, c-avem o viață sănătoasă.
Noi ne jucăm aicea, în zăvoi.
Fata:
Dar de spălat, cum vă spălați, ca noi?
Ghiocelul 2:
De câte ori începe o zi nouă,
Noi ne clătim petalele cu rouă.
Ghiocelul 3:
Fiindcă suntem ghiocei cuminți,
Noi ne spălăm destul de des pe dinți.
Nu cred c-ați vrea să vă imaginați
Un ghiocel cu dinții cariați!
Ghiocelul 4:
De mici, cu frigul iernii ne călim,
Așa că n-avem febră, nu tușim.
Ghiocelul 5:
Și, poate, n-ar fi rău să v-arătăm
Cum ne pricepem noi să numărăm:
Unul, doi, trei, patru, cinci!
Vedeți, noi suntem numai cinci, aici,
Dar mai încolo-s frații noștri mici.
Avem, în poieniță-atâția frați
Că nici n-ați ști pe toți să-i numărați!
Ghiocelul 1:
La școală și-adunarea o-nvățăm,
Doar cu scăderea nu ne împăcăm,
Căci dacă trei veți rupe-acuma voi,
Din cinci, câți suntem, mai rămânem doi.
Ghiocelul 2:
Iar de mai rupeți doi, ce să mai zic,
E tragic! Mai rămânem câți?
Toți ghioceii:
Nimic!

(Ghioceii încep să plângă.)

Fata:
Dar ce v-ați pus, acuma, pe bocit?
Ghiocelul 3:
Păi, știm noi bine pentru ce-ați venit:
Să rupeți ghioceii din zăvoi!
Ghiocelul 4:
Mămicile vor plânge după noi.
Așa c-ar fi mai bine să plecați
Și viața noastră scurtă s-o salvați!
Ghiocelul 5:
Iar noi, v-aducem ghiocei micuți.
Sunt din hârtie, însă sunt drăguți,
Făcuți la ora de-arte vizuale,
Au o tulpină, frunze și petale.
Și, de acum încolo, nu uitați,
Natura, dragi copii, s-o respectați!