cred că am înțeles vechea poveste cu trece vremea trece
dar îndrăgostit peste măsură de viața asta pământeană
tot caut subterfugii încerc orice stratagemă să mai întârzii

o aud tiptil tiptil tiptil cum vine și nu mai am timp
e la ovulație înfierbântată nervoasă și nerăbdătoare
îmi fixez ochii sticlos spre un perete al camerei
expulzez zgomotos tot oxigenul din plămâni
printr-o embolie opresc sângele să mai circule
și îmi reduc temperatura corpului către zero
opresc și bătăile inimii parcă-s o toacă ce-o cheamă
mintea mi-o agăț undeva într-un colț de tavan și tac
îmi construiesc un cavou din toate cuvintele rostite
aha să nu uit mai rog ursitoarea să facă pe bocitoarea
și drept lumânare pun îngerul să-și aprindă o țigară
păcat că n-am o sticlă de tărie să-mi pun și-un clopotar
îmi trag peste față drapelul cu visele mele ciuruit
versată își dă seama imediat că o aștept și
la fel ca o curtezană ce vrea să-și ispitească clientul
își desface alene lasciv baierele de la pelerina neagră
de spaimă când o zăresc așa goală goală ejaculez
mă pipăie pofticios constată cât sunt de țapăn
mascul adevărat la apogeul vârstei a treia
senilă ori de atâta rutină uită că nici măcar nu m-a sărutat
se întinde își scârțâie oasele satisfăcută ca după un orgasm
își adună mantia mototolită de pe jos și așa mioapă
uite abia acum bag de seamă că nici nu poartă chiloți
prin ochelarii aia de dincolo de care ne ademenește abisul
mă taie cu coasa din cartea vieții apoi pleacă fericită

eu spre a nu mai retrăi oribila scenă rămân încremenit
telefonul e deja mort mort n-am cum suna la
dar asta e deja sunt incognito un ins fără identitate
nu mă stresez mai departe treaba lui raed arafat*

*șeful structurii pentru situații de urgență