agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-02 | |
Cine și cum a ucis-o pe Doamna T
Doamna T, Baroneasă a câmpului verde. George, servitorul baronesei. Paula, o femelă fluture. Toto, un mascul fluture. Ben Sling, comandantul poliției metropolitane. Bean Sleng, ajunctul lui Ben. Doi polițisti și foarte mulți fluturi. ACTUL I Scena I Câmp cu multe flori și iarbă verde mătăsoasă. Doamna T (se bronzează stând în șezlong, George aleargă cu plasa de prins fluturi pe pajiște): George, câți ai prins? George, alergând, pare că nu aude. Doamna T: Ia-i doar pe cei de o mie de lire. George, tu nu auzi? George (concentrat): Sst. Un future de o mie de lire se așază pe posteriorul dezgolit al Paulei, care doarme alături de Toto în iarbă. George culege cu dexteritate fluturele în plasă. Paula (dormitând): To... To! Toto (dormitând): Pau... La. Doama T: L-ai prins? George face un semn din cap. Doamna T: Vorbește, l-ai prins? George: Îi trezești. Doamna T: Ceee? George: Îi trezești. Doamna T: Îi trezesc? (Privind insectarul de la picioarele ei:) George, unde ți-ai ascuns whisky-ul? George: N-am pus nimic în gură. Doamna T (descoperindu-i pe cei doi în iarbă): Sttt, nu te mișca, le strici somnul. (Precipitată:) Ba strică-I, ce caută aici? George: Asta încercam și eu să-ți zic. Doamna T: Uite câtă iarbă mi-au tăvălit, știai că sunt aici? George: Abia când fluturele-a aselenizat pe fesele ei, i-am văzut. Doamna T: N-am închis un ochi de aseară, încă o noapte cu lună plină. Pe unde-au intrat? George: Credeți-mă, zbura dezorientat, urmărit de privirea mea necruțătoare, când, brusc, s-a hotărât să se așeze pe pata aceea caldă din iarba verde. Doamna T: Pată, ce să zic, ce pată... Ar fi trebuit să mă informezi imediat. George: Pata dumneavoastră are mai multă intensitate calorică, dacă despre asta vorbim. Doamna T: George, nu despre asta vorbim, nu fii obraznic, ne înțeleseserăm că suntem discreți în public. George: Care public? Ãștia dorm duși. Doamna T: Poate se prefac, puși fiind de presa mondenă. Se prefac, iar în fundurile lor au fixat câte unul din acei ochi mici, mici, care te trimit pe rețelele din întreaga lume. În familia mea un servitor rămâne un servitor, oricâtă iscusință ar avea în prinderea fluturilor. George: Neg, sunt în slujba dumneavoastră de acum treizeci de ani, niciodată nimănui nu i-a trecut prin cap grozăvia asta. Doamna T: Sunt morți? Ce ne facem? George: De ce-ar fi morți? Și apoi, fiecare a pronunțat câte un nume. Doamna T: Jigodie! Pardon: mică. Sunteți înțeleși, i-ai adus probabil pentru vreun complot de servitori nenorociți. Pardon. Spuneți-mi, cum v-ați gândit să mă șantajați? Fluturii ăștia sunt proprietatea voastră? Deși situația mea financiară e discutabilă, nu am scos niciunul peste graniță. Cel mai mic firicel de polen nu a părăsit regatul – doar știi, George, e interzis. George: Doamnă, interdicția s-a ridicat de când Excelența-Sa vărul dumneavoastră, e prim-ministru. A făcut-o pentru a vă salva familia de la faliment. Din ce credeți că trăim noi în huzurul acesta? Doamna T: Iartă-mă, George, uitasem cum mă echilibrezi tu. Fără tine aș aluneca în niște scenarii. Cât înghite piața japoneză? George: Șaptezeci la sută din ce putem extrage. Doamna: Și cu ăștia ce-i la ora asta pe câmpul meu? George: E prea devreme să-i trezim? Doamna T (intrigată): Glumești. George (apropiindu-se, îi împinge cu vârful pantofului): Hei, voi. (Nicio reacție.) Doamna T: George, vorbește-le, dar nu-i atinge. Dăcă au fost uciși? George repetă mișcarea. Paula (întorcându-și privirea speriată, sare în picioare dând din mâini ca și cum ar vrea să zboare; șoptește gâtuit): To... To. Toto (întorcându-și privirea speriat, sare în picioare dând din mâini ca și cum ar vrea să zboare, șoptind gâtuit): Pau... La. George este înmărmurit. Toto și Paula dau disperați din mâini încercând să se înalțe; repetă această mișcare îndelung, apoi cad epuizați. Doamna T: George, ce au? Sunt epileptici? George,( inmărmurit în continuare, nu spune nimic. Doamna T: Ce sunt? Răspunde-mi. George: Ce sunteți? Paula și Toto, paralizați de frică, privesc plasa. Paula: Ne prinzi? Toto (tremurând de teamă, întinde un deget spre insectarul de la picioarele Doamnei T): Vârându-ne câte un… George: Ac. Toto: Ac în ceafă. Cei doi încearcă din nou să zboare, dând grotesc din mâini. Doamna T: George, sunt neliniștită. Ãștia nu sunt, cumva, ecologiști? George: Sunteți, cumva, doi ecologiști, din aceia ce încalcă proprietățile? Paula (lui Toto): Unde ne sunt aripile… și trompa aia monstruoasă dintre picioarele tale monstruoase? Toto: Draga mea, măcar eu o mai am, dar tu cu ce îți vei sorbi polenul? Paula (țipăt): Trompa mea! George (Doamnei T): Doi ecologiști beți. (Sceptic:) Drogați și beți. Doamna T: Scandalos. Parcă văd toată presa călcându-mi iarba, prezentând cu ură acest caz straniu. Cu atâția fluturi de o mie de lire în insectar… Ascunde-l repede! George se repede, ia insectarul, se împiedică; fluturii se vor risipi prin iarbă. Paula și Toto scot un țipăt prelung. Doamna T: George, fă-i să tacă, pentru numele lui Dumnezeu, se aud din turnul Londrei! George îi prinde le acopera gura cu mâna, Toto și Paula au ochii ieșiți din orbite. Paula: Sărmana Rossa, cu acul înfipt în ceafă. Toto: Dops, Frim, Andy, toți dispăruții din anii aceștia sunt acolo. Paula: Risipiți prin iarbă cu câte un ac în ceafă. Toto: Þi-am zis! Ti-am zis să nu venim aici. E periculos, simt că s-a terminat. Paula: Cum ați putut fi atât de cruzi? Câtă lume-i așteaptă, iar ei zac aici în iarbă cu câte un ac în ceafă. Toto: Tragedie. George este șocat. Doamna T: Tu-i auzi, ăștia-s drogați, mi-au violat proprietatea și… George: Așa ceva! Doamna T: Ar trebui să le ceri socoteală. Te plătesc și pentru astfel de treburi murdare. George: Ați fost, sunteți surprinși într-o ținută indecentă pe proprietatea, câmpul… Doamnei T; vă rugăm respectuos să o părăsiți. Paula: Proprieta... Tea! George: Domnei T... T. Toto: Proprietate, adică... George: Locul, spațiul ei, moștenit de o mie de ani din generație în generație, e al ei. Cum eu, familia mea... Paula (lui Toto): Aripile ne-au fost luate. Aripile! Toto (pipăindu-și umerii): Ne-am pierdut zborul. Cum a fost posibilă o asemenea grozăvie? Doamna T: Ce spun ăia acolo? George: Vorbesc despre aripi, zbor. Doamna T: Trage-i de limbă. George: Și mă rog, ce și cât ați consumat? Doamna T: Nu așa. Paula: Vorbim. Promite-ne că nu vei folosi plasa. George (așezând plasa în iarbă): Dacă asta e o problemă. Toto: Pentru început, asta e o problemă. Paula: Ne așezaserăm fiecare pe câte o floare, briza era caldă, când ai apărut tu, suferiserăm în somn această transformare grotescă. (Lui Toto:) Cum mă găsești? Toto: Inaceptabilă. (Trecându-și un deget peste spatele Paulei:) Tu nu te-ai mai tăvălit printr-o floare… Paula (își trece și ea un deget peste spatele lui): Uscat, nici o picătură de polen. DoamnaT: George, narcomanii se joacă cu răbdarea noastră, ar trebui să-i ameninți cu pușca. George: Avem doar plasa aceasta jerpelită la noi. Doamna T: Incompetentule, dacă ar fi aici Ben, comandantul poliției noastre, ce m-ar mai liniști. George (fâcând semne vulgare, aparte): Hoașcă bătrână, iar începi cu neghiobul ăla burtos. George ridică plasa, Paula și Toto dau disperați din mâini. Paula: Era vorba că nu o folosiți. George (luminat, parcă): Ãștia se cred fluturi. DoamnaT (izbucnind într-un râs isteric): Fluturi!? Cine, dânșii? George: Amândoi se cred fluturi de o mie de lire. DoamnaT (serioasă): De o mie de lire? (Izbucnind în râs din nou:) Ce exemplare pe cinste! Toto (Paulei): S-ar putea să avem o șansă. Paula: El spune că ne credem, dar noi chiar suntem. Georghe: Ãștia-s convinși că sunt fluturi. Doamna T: George, unde ai ascuns-o? George: Ce? Doamna T: Sticla aia de whisky. (Își scoate telefonul mobil.) Alo, Ben, vino urgent! Scena II Doamna T stă în șezlong, George și Ben îi smulg firele albe din păr. George (urâcios): Nu trece pe partea mea. Ben: Cărarea e aici. Eu respect delimitările. Doamna T: Au… Ben, fii mai delicat. Ben o maimuțărește. George îl dezaprobă. George: Aveți un păr atât de mătăsos. Doamna T: Mulțumesc. Ben: Mătăsos nu poate fi termenul de comparație, este ca iarba dimineților noastre cețoase. Doamna T: Cum? Ben: Foarte curat… că e... George: Normal: curat. Pe proprietatea aceasta apa nu o folosim doar pentru băut. Ben (trecându-și mâna prin părul propriu): Insinuezi ceva? Doamna T: Să trecem la afaceri. Îi vezi pe cei doi din iarbă? Ben: Abia acum. Știam că nu mai aveți alte rude. Doamna T: Rude? Ne-am trezit cu ei pe cap. George (numărînd firele de păr scoase): Cincizeci… Străini, emigranți, nu știu… Ha, ha, ha, tu doar patru. Doamna T: Hărnicuțule, fidelul meu servitor. Ben: Partea ta îmbătrînește mai repede. DoamnaT: George, ce-i faci? Stimabilul nostru comandant al poliției spune adevărul? George: Nu se știe cum au apărut, pretinzând că ar fi doi fluturi transformați în oameni. Ben: Glumești. Doamna T: Au… Doar patru fire? Nu-ți mai faci treaba cum trebuie. Ben, ai uitat cine te-a sprijinit să ajungi acolo sus. Ben: Mi-am răvășit toată partea, de unde să le iau dacă nu sunt? Doamna T: Trebuia să fii informat. De unde au apărut pe proprietățile noastre. Dacă sunt sau nu sunt fluturi. George: Fluturi, pe mine m-au convins. Ben: Scandalos. Doamna T: Vor cădea capete. Ben: Tocmai când am fost informat de afacerea cu metroul… veniți cu nimicuri. Doamna T: Metroul? Ben: E secret. Pentru moment, cu fluturii am mâinile legate. Legislația… Am prea multe pe cap. George, rezolvă tu cumva. Doamna T (lui George): Abandonați de autorități, în plină criză a fluturilor. Ben: Să nu exagerăm, criză a fost aia a rachetelor. George: O scoatem singuri, cumva, la capăt. Ben (privește fluturii risipiți din insectar în iarbă): Cu atâtea victime, o să iasă un scandal! George: Zgâlțâind bine sistemul. Ben: Mă spăl pe mâini. Doamna T: Prăbușiți-vă, toți ați tras foloase de pe urma mea. Ben (lui George): Aici e mâna ta. (Iese.) Paula (aparte, lui Toto): Te-ai obișnuit. Toto (aparte, lui Paula): Nu, tu? Paula (aparte, lui Toto): Nu. Toto (aparte, lui Paula): Te-a durut? Paula (aparte, lui Toto): Mă faci să roșesc. Cum îmi voi mai privi părinții-n ochi? Toto (aparte, lui Paula): Nu trebuie să știe, dacă ramâi… așa… nu ai cui să dai vreo explicație. Paula (aparte, lui Toto): Îmi vine să… George: Plângi. Paula (aparte, lui Toto): E un semn rău? Toto (aparte, lui Paula): Tu ai început. Paula (aparte, lui Toto): Liniștește-te, nu sunt minoră și nici chiar așa neștiutoare, o dată un bondar… Toto (aparte, lui Paula): Bondar? Întuneric. George: Eram curios ce e cu bondarul. De ce s-a oprit. Scena III Câteva clipe mai târziu, Doamna T și George, aparte, în iarbă; la o anumită distanță, Paula și Toto. Doamna T: Recunoaște-te învins. Lăsându-ne Ben baltă, situația e fără ieșire. George: Imposibil să-i indentific, nu au acte, nimic, asupra lor. La urma urmei, ce-ar fi așa ieșit din comun să admiteți că sunt fluturi? Doamna T: Bine-mi spunea Ben să te concediez, e de părere că te supraapreciez. George: Domnul Ben, stimabilul nostru comandant, îmi acordă atâta atenție, sunt onorat. Doamna T: Obraznicule, acum ești și spiritual. George (o îmbrățișează cufundându-și fața între sânii ei): Cine e guguștiucul tău? Când scâncești noaptea în somn, cine-ți încălzește păturica? DoamnaT: Nu în public. Nu aici, fiară mică. Ben e un simplu prieten al familiei. Fricos… afacerile mele nu-l privesc. George: Dar când locuiați în castel, el vă aproviziona. Doamna T: Ce vremuri. George: Nu vă ajungeau cinci linii iar whisky-ul curgea. Doamna T: Ești un măgar – pardon. Nu am pus în viața mea alcool în gură. George: Nu direct, trecea prin pahare și Eva… Doamna T: Eva? Ce vremuri!... A, da, Eva… scumpa de ea, cum s-a prăpădit administrându-și doza aia de compot în venă... George: Erați atât de bete, iar în castel eu îi serveam pe toți. Doamna T: Știi că-mi plac doar bărbații, cu Eva eram doar prietenă. George: Prietene de joint? Doamna T: Răule. George: S-au dus, i-ai înmormântat pe toți. Ești o învingătoare onorabilă, nu te acuz de nimic. Doamna T: Castelul a fost perioada mea de maturizare. Acolo pregătindu-mă pentru a fi utilă patriei mele: coroanei. George: Cam lungă inițierea, târziu, prea târziu ai pus să fie demolat, abia acum cinci ani, deja aveai o vârstă. Doamna T: Insinuezi că e prea târziu pentru a mă implica folosindu-mi experiența, îmi spui că sunt bătrână. George: Încă ești proaspătă… și nesătulă, semănați cu răposatul domn T, tatăl dumneavoastră. Doamna T: Ce spui acolo? George: Uneori îmi apăsa butonul pentru whisky și de trei ori pe noapte. Doamna T: Era un domn, singur, toți cei care veneau la castel sufereau de singurătate. George: De trei ori, uneori chiar de cinci ori pe noapte trebuia să-mi desfac cureaua numai în camera lui. Tu nu vedeai nimic, totuși, făceam față, îi serveam pe toți, iar cu singurătatea mai scutește-mă. Parcarea era plină de Rolls-uri. Când ai un Rolls, nu poți, nu ai cum să te dai singur. Bieții ăia, din cutiile de carton risipite între boscheți pe malul fluviului, la ăia ține, li se susține discursul despre singurătate. Doamna T: George, tu nu erai de stânga! Când ai devenit? Într-o zi… îți vei primi răsplata. În ultimii cinci ani nu ai fost atât de solicitat. Amintiri, amintiri. Mă răscolești, George, toți ai noștri s-au dus. George: Dar au apărut ăștia. Doamna T: Ce criză nesuferită. George: Nu te plânge tu de criză. Încă nu ești afectată. Te-am văzut, îți curgeau balele când i-ai văzut fluturașului trompa. Doamna T: Obraznic împuțit. Pardon. Paula și Toto, în iarbă. Paula: Suntem asemănători ființelor monstruoase, care ne-au ucis jumătate din prieteni, cunoscuți. Egoiști, stăm aici îmbrățișați în iarbă, polemizând. Toto: Lipsiți de grație, zbor, libertate, două arătări jalnice. Ne-o fi blestemat vreun fir de pai rupt din neatenție. Paula: Un brusture invidios. Toto: Putea fi oricine de pe pajiște, chiar fără să le fi făcut vreun rău. Paula: Așa arată oamenii despre care tot auzeam. Astfel trăiesc, astea le sunt plăcerile. Toto: Albine de eram, ne răzbunam cumva. Paula: Și câți de-ai noștri zac în iarbă cu câte un ac în ceafă. Fluturi de am fi din nou, ne-am ridica în văzduh și toți ar ști ce s-a-ntâmplat aici. Toto: Suntem oameni. Așteptăm, pentru moment. Nu putem face nimic. Așteptăm. George (care a tras cu urechea): Castelul… Doamna T: Vorbesc? Fă-i să vorbească. Simt că mă lasă puterile, termină cu obrăzniciile. George (celor doi): Doamna T m-a însărcinat să vă ascult. Vorbiți-mi! Toto și Paula îl privesc descumpăniți. George (Doamnei T): Nimic. Doamna T: Insistă. George: Stăpâna mea insistă să-mi vorbiți. (Fluturilor, aparte:) Ziceți-i orice, e ramolită. Paula: Sunteți, suntem oameni? Oamenii despre care noi am auzit atâtea grozăvii. Toto: Oameni care ucid din plăcere pentru că în iarbă zac risipiți o mulțime de-ai noștri cu ace în ceafă. Paula (îl îmbrățișează, sărutându-l): Curajosule. (Doamnei T și lui George:) Pentru ce? Toto: Pentru cine? Paula: Risipiți atâtea vieți, îi știam pe fiecare, le cunoșteam visele, își doreau lucruri mărunte: o floare deasupra capului, câteva firicele de rouă, dimineți și nopți fericite. Doamna T: Bine, bine, ce bine că au început, dar ce spun? George îi face semn Doamnei T să nu-i întrerupă. Toto: În lumea noastră, această sumă... Paula: Nu aș fi știut niciodată cât curaj poți avea. Toto: Crimele se pedepsesc aspru, genocidul... George (Doamnei T, aparte): Aici vorbim despre fluturi de o mie de lire mișcându-se, zburdând cu obrăznicie pe câmpul dumneavoastră. (Aparte, lui Toto și lui Paula:) Până la marea criză, prosperitatea, tihna au dominat aici atât pentru nobila mea stăpână, pentru mine, cât și pentru lumea voastră. Vremurile grele, falimentul, iminența imposibilității plăților către furnizori. Genocid! Eu le-aș zice pierderi colaterale. (Doamnei T:) Mai bine vindeai castelul. Doamna T: Nu-mi spune că vorbești unor străini despre situația mea financiară. George (făcându-i semne pentru a o liniști): Toate acestea ne-au împins la măsura disperată a vânzării fluturilor, piața, demonul acesta, înghite totul, oportunitatea ivită acum, când nimeni nu mai cumpăra sau vindea nimic, am fructificat-o. Vedeți și voi partea bună, cei din insectar au șansa pe gratis de a vedea muntele Fuji, Japonia. Doamna T: Oprește-te, George. George: Un fluture bun e cel bine conservat, consumat în unul din acele preludii dificile, mărește, asigură, creditează... Paula: Ne ucideți zborul pentru a-i ajuta pe unii să-și depășască crizele sexuale. George: Noi, pe cele financiare, clienții noștri, pe cele sexuale. De necrezut, nu-i așa? Voi, fluturii, ne sporiți puterea de cumpărare. Doamna T: Mizerabilule, cum ai putut să ai încredere dacă sunt... Ești concediat! Concediatule. George: Vă supără adevărul, doamna mea, ăsta-i trendu’ acum, chiar unul din candidații la președinția Franței le-a promis alegătorilor lui că le va crește puterea de cumpărare. Și-a fost ales. Doamna T: Afară. ACTUL II Scena I Pe câmp, întuneric. Doamna T face dragoste cu Ben. Doamna T: Mai ia doi, înghite-i cu totul. Bestie, mi-ai înfulecat două mii de lire. Mă ajuți cu ăștia? Ben: Da, sigur că da. Doamna T: Te-ai repezit la mine fără să te atingi de ceai, ești inhibat. Ben: Și testamentul? Ceai... ceai... de ce toate momentele astea trebuie să pară atât de englezești? Nu beau ceai și nu apreciez preludiul cu ceai. Doamna T: Cum profiți tu de o biată domnișoară. Se aude o ceașcă răsturnată. Ben: M-ai opărit. Doamna T: Nu eu. Ben: Totuși, ai o vârstă. Doamna T: Cuprinde-mă în brațe, strivește-mă, așa, apucă-mă. Mi-ai mâncat o duzină de fluturi, asta nu trebuia să-ți arate un pic altfel? Ben: E în regulă, așa sunt toate acum, crede-mă pe cuvânt. Și testamentul? Doamna T: Testamentul! Haide acum, acum. E gata semnat. Ben: Nu credeam că-l mai dai naibii pe George. De ăia doi mă ocup eu. Se cred fluturi? Îi învăț eu să zboare. DoamnaT: Din Turnul Londrei! Acum, acum. Haide, da. George. Ben: Ce? Se aude un foc de armă, agitație, lumina revine. Doamna T, împușcată în tâmplă, zace prăbușită în șezlong într-o poziție deloc decentă. Alături, într-un ceaun, fierbe ceaiul. George (intră în scenă, o vede pe Doamna T, se apropie de ea, îi smulge un fir de păr alb, o privește insistent, după care se întoarce spre spectatori ridicând din umeri): Asta este. (Începe să împartă spectatorilor pahare cu ceai, zicându-le:) Dumnezeu s-o ierte, era o femeie foarte cuvioasă, nu a făcut nimănui vreun rău. Scena II George, Toto și Paula, pe câmp. George: De cum am înmormântat-o, agitația a luat sfârșit. Ar trebui să fiți multumiți, fluturii vor avea liniște. Toto: Depindem de moștenitorul câmpului. Paula: Istoria voastră e plină de exemple, dintotdeauna unui rău i-a urmat unul mai mare. George: Istoria asta nu e valabilă în regat. În est sau orient, da. Acolo e posibil orice. La noi democrația e consolidată. Paula: Începuserăm să căutăm sprijin internațional. Toto: Am găsit – nu mare, ce-i drept. Paula: Odată cu moartea ei, întrerupem orice protest. George: Înțelepți, cât de înțelepți sunteți voi, fluturii. Toto: Admiteți că am fost... Paula: Că suntem. Toto: Fluturi. George: Fără îndoială, și sunt dispus să mă bat în locul vostru pentru fiecare păpădie de pe proprietatea aceasta, sunt pentru restitutio in integro, poporului fluturesc, a tuturor câmpiilor. Paula: Atât la șeș, cât și la munte. George: Garantez doar pentru ce-i aici. Paula (îl privește pe Toto): Deocamdată e bine și atât. Toto: Dar tu, domnule George? Ce rol ai avut în acest spectacol trist? Paula: Nu ne înțelege greșit! E o chestiune de încredere, ai fost obligat, bineînțeles. George: Da. Toto: Unui servitor umil, obosit, simțurile-i acționează anesteziate de efort, de trudă. Geroge: Da. Paula: : Știm că ai încercat să i te opui. George: Da. Toto: De unde știm? Paula: Sperăm că ai încercat să i te opui. George: Da. Paula: Sunt și oameni buni, nu? Cum sunt fluturi buni și fluturi răi, servicii bune-servicii rele, comuniști buni-comuniști răi, bondari buni-bondari răi, capitaliști... George: Da. Toto: Alb și negru. Paula: Negru și alb. George: Stați un pic, aici încă avem o problemă. Toto: Alb și negru. George: Da. Enunț corect. Toto: Toți fluturii trebuie să afle despre George. Paula: Despre acest om bun. (Iese.) Negru și alb. George: Nu. (Iese.) Toto: Alb. (Iese.) George (voce îndepărtată): Da. Se aude o palmă puternică. Paula: To To. Toto: Pau LA, naiba să te ia. Eu nu mă joc de-a alba-neagra. Scena III Biroul lui Ben, comandantul poliției metropolitane. Ben pare profund afectat de moartea Doamnei T. Ben: Impresionantă înmormântare. George: Nu am mai văzut atâta lume de la moartea Domnului T, răposatul tată al Doamnei T. Ben: Tot un foc de armă-n tâmplă, și ce frumos au omagiat-o. De ce? George: Ce? A, cred că le-a picat foarte bine ceaiul, nu s-a așteptat nimeni. Ben: Uf, ce zăpușală... (Deschide geamul, privindu-l cu coada ochiului pe George.) De ce... ați răspuns atât de greu rugăminții noastre de a da o declarație? George: Treburi importante m-au reținut pe proprietate. Sunt implicat direct în criza fluturilor. Ben (ridică tonul): Treburi importante te-au reținut pe proprietate! Criză pe dracu’. Criză a fost aia a rachetelor. George: Cum ar fi alegerea locului pentru groapă, tipul de ceai, culoarea florilor, dispunerea scaunelor. Ben: Toate erau pregătite dinainte. Doamna T era o femeie prevăzătoare. George: Prevăzătoare? Ce spuneți, doar știți cât de rare au fost astfel de evenimente în familia baronesei, niciunul nu a murit sub o sută de ani. Ben: Cu excepția regretatului Domn T. George: Adevărat. Și atunci, tot eu am dus greul. Ben: Indispensabilul George, olița de noapte s-a ocupat de toate. George: Nu permit. Aici e o onoare de apărat. Ben: Lasă, lasă, domnule, că știm noi mai bine ce trebuie apărat. Nu degeaba suntem poliție metropolitană, dar de ce? George: Ce? Ben: În curând vom avea și proba. George: Proba? Care probă? Dumneavoastră înțelegeți ce situație gravă s-a creat? Doi fluturi de o mie de lire transformați într-o clipă în ființe omenești, care pe deasupra sunt pe cale să obțină rezidență. Ben: Ajungem și la fluturi. George: Acuzațiile astea stupide! Cine ar putea crede că o doamnă cu un statut atât de clar... cuvântul unei baronese nu are cum, nu poate fi sub nicio formă pus sub semnul îndoielii. Ben: Cuvântul ei era așa cum spui, însă acum e mort. George: Doamna T, eu, nimeni de pe acea proprietate nu a avut vreo legătură cu insectarul. Ben: Ajungem noi și la insectar. Cu mine nu ar trebui să joci scena asta proastă. Informațiile primite prin serviciile secrete duc sus, sus, în guvern, care pare să aibă legătură cu această afacere. George: Un simplu servitor în fața acestor servicii e un nimic. Eu, mai tot timpul cu serviciul de cafea, comisioane... Datoria... Intră Bean care seamănă izbitor cu Ben, lăsându-i pe birou un plic. Bean: Tocmai a sosit. (Iese.) George: Fratele dumneavoastră? Ben: Cine? (Citește stupefiat.) George: Domnul... e prima oară când îl văd. Ben: Bean este întâiul meu colaborator, subalternul meu, tocmai ce a fost numit. George: Semănați izbitor, dacă ați dispărea așa, subit, nimeni nu și-ar da seama. Ben (pe gânduri): Crezi? (Întinzându-i hârtia:) Credeam, eram convins că dumneavoastră ați fost. George (citind, se preface extrem de emoționat): O adevărată doamnă. Vă ascult. Ben: Păreați criminalul logic, ca unic moștenitor testamentar al baronesei, știai. Sigur că știai. Nu mai văd motivul, în noaptea aceea ți-am simțit putoarea de ființă ieftină. Te-a iubit. George: Un biet servitor... Ben: Nimic împotriva ta. Tu ai fost, dar neavând nimic... conștiința ta nu îmi dă nicio speranță că vei recunoaște. George: Protestez energic. Intră Bean urmat de alți doi polițiști. Bean: Domnule Ben, te rog, predă-ne arma. Ben: Obraznicule, cum îți permiți? Bean: Veți fi protejat atât cât se poate. Nimeni nu va afla, e în joc onoarea noastră. (Îi întinde o hârtie.) Rezultatul testului balistic. Tu ai fost! E arma ta! Luați-l! Ben, știi, îmi provoci scârbă. Scena IV Toto și Paula, vorbind fluturilor. Toto: Oameni mărunți, tragedii mărunte. Paula: Măcar ucigașa de fluturi și-a primit pedeapsa meritată. Toto: George e singurul om de treabă pe care l-am cunoscut. Paula: Deși a slujit unui monstru, viața pe câmp se schimbă. A ars plasa iar insectarul l-a donat unui institut care se ocupă cu studiul și judecarea ororilor umanității. Toto: Astfel procedează un spirit democrat care a trăit în proximitatea crimei cunoscându-i mecanismele, apoi brusc se hotărăște să o denunțe. George vă cheamă pe toți de pe câmp pentru o confesiune. Paula: Negreșit îl vom asculta, e cel mai potrivit să vorbească despre trecut, ajutându-ne să înțelegem cum au fost posibile crimele, de ce nu a reacționat nimeni, ajutându-ne să iertăm. Ne cere, sigur, iertare în numele tuturor oamenilor. Toto: Din postura de servitor nu putea interveni. Paula: În inimă poartă multă suferință. Ajutați-l să se elibereze. Toto: Chiar dacă a făcut ceva rău. Paula: Cu sau fără voia lui. Toto: Eu – Paula: Și eu. Toto: Îl iert. Paula: Și eu îl iert. Toto: Și doar pentru simplul motiv că viața merge înainte. Paula: Viața trebuie să meargă înainte alături de George. Toto (Paulei): Simți... Încep să se transforme în fluturi. Paula: Iertarea, împăcarea cu situația ne redă zborul, libertatea. Toto: Libertate și polen. Paula: Polen, libertate și fraternitate cu oamenii. Tot: Am fost la fel ca ei pe acest câmp, zic și eu cu încredere în viitor: Libertate, Fraternitate, Polen. Paula: Hai, Toto, ajunge, nu suntem revoluționari. S-au transformat în fluturi, zboară. Toto: Începuse să-mi placă. Ies urmați de toți fluturii. Scena V Ca moștenitor testamentar al câmpului, George a adunat toți fluturii pentru a le face o confesiune. George: Cine și cum a ucis-o pe Doamna T. Iubiți fluturi, sunt singurul care știe exact cum a fost eliminată acestă ființă oribilă. (Fluturii, atenți.) I-am vorbit mereu lui Ben despre insecuritatea de pe acest câmp. Camere (înfinge câțiva țăruși pe care sunt așezate camere de supraveghere), acestea sunt camere de supraveghere, extrem de eficiente, utile, ele măresc gradul de securitate, dacă ar fi fost montate la timp, fiți siguri, multe tragedii de pe câmp și din perioada castelului erau împiedicate. Opinia publică vedea cu ochii ei ororile. Cetățenii, premierul, regina luau măsuri, dar să revenim la subiect. Cine și cum a ucis-o pe Doamna T. (Fluturii privesc cu satisfacție și apreciere camerele.) În noaptea aceea, abia pusesem de ceai, Paula și Toto erau resemnați, transformarea lor părea ireversibilă, într-un cuvânt, adormiseră liniștiți, lipiți unul de celălalt, uimiți de acel tip nou de apropiere-„polenizare”, un pic prea umedă pentru gusturile lor, toate treburile proprietății erau puse la punct până în cel mai mic detaliu, cuferele mele pregătite, urma să mă despart de acea oribilă Domnă T, în al cărei serviciu... (Unor fluturi le curg lacrimi, tristețe generală.) Sensibililor, pentru o mai mare securitate a vieților voastre vă propun să vă grupați, voi micșora spațiul pentru a-l putea supraveghea mai bine. Preocuparea mea principală e protecția dumneavoastră. (Câmpul imens se va reduce la un spațiu de câțiva metri pătrați. Fluturii îl privesc pe George cu admirație și dragoste, ca pe un protector.) În fiecare noapte la acea oră eu treceam pentru a-i trage Doamnei T pătura pe spate, făceam asta încă din prima zi când mă luase în serviciul ei, fără excepție, în acea noapte, eram pregătit, chiar izgonit fiind, să-mi îndeplinesc această ultimă îndatorire. (Mare parte din fluturi bat din aripi, sunt impresionați, câțiva, foarte puțini, îl dezaprobă.) Pe câmp apa pentru ceai clocotea, în șezlongul ei Doama T scotea niște sunete sinistre, mi-am auzit numele, cineva, nu cineva: chiar comandantul poliției noastre. (Fluturii, indignați.) Am să-mi întrerup firul acestei destăinuiri. Dragi fluturi, acum, că am rămas unicul proprietar al acestui câmp, securitatea voastră e singura mea prioritate, eu știu cine și cum a ucis-o pe Doamna T, nu a fost Ben, stimabilul, onorabilul comandant al poliției metropolitane, criminalul e încă în libertate și poate oricând lovi din nou, un Jack Spintecătorul modern. (Câțiva fluturi leșină.) Pentru liniștea mea, pentru totala voastră protecție am să vă propun să intrați sub acest clopot de sticlă, la al cărui buton doar eu am acces. (Fluturii intră bucuroși, plini de recunoștință sub recipientul de sticlă.) În jurul șezlongului zăceau risipite hainele domnului Ben, m-am aplecat pentru a le ordona, scena aceea nu era deloc englezească, nu ne onora, avea ceva latin. Vorbesc de latinii din est. Aruncasem plantele, deja, în apa clocotind, o mireasmă plăcută plutea amintindu-mi de miile de nopți în care doar eu îi trăgeam Doamnei T pătura pe ea. Atunci a căzut dintr-un buzunar obiectul acela ridicândul, mi se potrivea pe deget ca un inel de logodnă atent ales. Palma-i mângâia luciul absolut, absolut pentru că era produs în țara noastră. (Fluturii, cu privirile lipite de pereții recipientului, încremeniți.) Am tras, deși nu va fi cazul niciodată, n-am să pot explica cu precizie de ce. Lucruri vechi adunate în mintea mea de pe vremea castelului, teama de cutiile de pe marginea fluviului. Nu știu de ce. (În clopotul de sticlă, agitație, fluturii caută o ieșire.) Restul a fost simplu, banal, comun. Mi-am scos batista, transpirasem, trecându-mi-o peste frunte, apoi peste patul acelui pistol, care, repet, era din inox englezesc, Made in India (râde cinic), strecurându-l repede în vestonul pe care tocmai îl împăturam. Eu am...dragi fluturi, dragi fluturi... (Cască.) S-a făcut târziu. (Răsucește un buton ca la lămpile de gaz, în interiorul clopotului, o flacără puternică, fluturii cad morți cu aripile arse.) Uf, mult a mai durat. (Lumină puternică, un câmp imens, pe care stă doar George; privește cu satisfacție întinderea, pe spate i-au crescut aripi de fluture. Se înalță zbenguindu-se deasupra câmpului.) Numai al meu. Doar eu. sfârșit |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate