Viața la țară
(sitcom)
Valentin Mălăescu
Gabi Cojocnean
Mihai Nedelcu

Berea
(episod pilot)

Secv. 1

(Cîrciuma lui Ghiță. Sînt prezenți: Augustin, Ghiță cîrciumarul, lăutarul Miron, părintele Macarie, un cioban, chelnerița, 3 cosași. Augustin ia o halbă cu bere, se așează la masă și bea jumătate din ea. Verjiluț, fiul lui Augustin, intră, cu o chitară în mînă, triumfător)
Verjiluț: Săru` mîna tată! Am unu` nou (cîntă foarte fals și se acompaniază cu chitara la fel de fals) Valenciaaaaa, țara fetelor frumoase, inimi pline de amor...
(Toți își acoperă urechile, îngroziți)
Ghiță: (sare după tejghea, ia pușca de vînătoare în mînă și își zice) Stai calm, calm, calm...
Părintele Macarie: (apărîndu-se cu crucea ca de vampiri) Piei Satană!
(Lăutarul Miron, agitat, vrea să-i dea cu vioara în cap. Ciobanul rămîne impasibil. Cei 3 cosași își astupă urechile)
Augustin: Du-te mă copile de-aici!... Mă faci de minune între oameni!...
(Augustin îl scoate afară pe Verjiluț. Apare, în ușă, Ciprian, prietenul lui Augustin)
Ciprian: Lasă-l mă în pace pe copil! Da` ce-o făcut?
Verjiluț: (se apropie de Ciprian și începe să cînte) Valenciaaaaa...
Ciprian: (extrem de iritat) Du-te mă de-aici! (fuge înăuntru și închide ușa)
Verjiluț: (rămîne afară, nedumerit) Oare n-am zis-o bine, acuma?...
Ciprian: (merge la masa lui Augustin) Mă Gusti, hai!
Augustin: Unde?
Ciprian: Cu mine.
Augustin: Stai să-mi beu berea .
(Augustin se întoarce spre halba de bere și vede că e goală. Stă nedumerit o secundă și iese încet, îngîndurat, după Ciprian)
Ciobanul: Așe, așe, cîntă c-apoi îi vede` tu!

Secv. 2

(Același cadru. A trecut timpul. Augustin, la masă cu Ciprian)
Ciprian: No, ce zici?
Augustin: Cipriene, îți rămîn dator!
Ciprian: Alt potcovar mai bun și mai ieftin nu găseai ! Io am treabă amu, servus! (pleacă)
Ghiță: (îi aduce lui Augustin o halbă cu bere) Da` ce ți-ai potcovit?
Augustin: Calu`.
Ghiță: Da` calu` ți-o murit alaltăieri...
Augustin: No, și?... Dacă o zis Ciprian să-l potcovesc?... Voiai să-l îngrop desculț, să mă rîdă tăt satu`?
(Ghiță se întoarce la tejghea. Augustin se ridică și merge la toaletă. Cînd revine, îl vede, în ușă, pe Verjiluț, care vrea să intre în cîrciumă)
Verjiluț: (mîndru) Tată, amu o cînt mai bine!
Augustin: (se îndreaptă spre ușă, strigînd și gata să-l pocnească pe Verjiluț) Du-te mă de-aici, cu horele tale bolunde!
(Verjiluț renunță, dezamăgit și pleacă. Augustin se întoarce la masă. Rămîne 2 secunde blocat. Halba, jumătate goală. Se îndreaptă spre Ghiță. Urmează dialog conspirativ)
Augustin: Ghiță?...
Ghiță: Augustin…
Augustin: Mi-o beut careva din bere?
Ghiță: (speriat) Io… n-am văzut. (Augustin insistă și îi întinde, discret, o bancnotă. Ghiță o ia) Mulțam!
Augustin: (se întoarce la masă și, stupefiat, constată că halba e goală. Se enervează și mai cere o halbă) Ghiță, mai dă-mi una! (Ghiță vine repede și-i trage una după cap) Nu de-asta mă!... Și nu aici!... O bere! (Ghiță îi aduce o halbă. Augustin se uită la halbă, se uită împrejur, bănuitor, apoi se întoarce cu spatele. Stă 3 secunde, apoi se întoarce brusc. Berea e băută pe jumătate. Speriat) Aaaa!!!... (scoate un creion chimic, îl înmoaie în gură și face un semn pe halbă, la nivelul la care e berea. Se ridică și se așează la altă masă, fără a-și lua privirea de pe bere. Intră Ciprian)
Ciprian: Mă Gusti, de ce te-ai mutat la altă masă?
Augustin: Þi-oi spune...
Ciprian: Bine!... Mă, o știi pe nevastă-ta?
Augustin: (fără a-și mișca privirea de pe halba cu bere) O știu.
Ciprian: Am văzut-o cu cineva...
Augustin: Cu cine?
Ciprian: Nu spun.
Augustin: Bine.
Ciprian: No,… io numa` ți-am spus… Servus!
(Ciprian se îndreaptă spre usă. Augustin întoarce capul dupa el și-l salută. Cînd își întoarce capul, din nou, spre halbă, rămîne stupefiat: halba, goală. Îi face semn lui Ghiță, să-i mai aducă una. Ghiță vine cu halba. Augustin o ia direct din mîna lui Ghiță, bea o gură, apoi o ține la piept, înspre umăr, cu ambele mîini. Își rotește capul de jur imprejur, privind la toți cei din local, mîndru că nu-l mai păcălește nimeni. Vrea să bea. Cînd duce halba la gură, stupoare, halba, goală, cu un pai înăuntru. Se uită în stînga, dreapta, îngrozit. Nervos și hotărît, trîntește halba pe masă)
Augustin: No, pîn-aci!!!... Mă,… Ghiță, dacă nu-mi spui care îi…
Ghiță: (și mai speriat) Nu pot…
Augustin: (se îndreaptă spre lăutar) Mă Miroane, zi-i!
Miron: (cîntă la vioară și voce) Mînă birjar...
Augustin: Mîna-te-ar dracu`! Zi-i care-o fost! (lăutarul dă din cap, îngrozit, că nu știe. Augustin se îndreaptă spre cioban. Cînd îi vede privirea tîmpă, renunță) Mă!... Cu tine n-am cu cine discuta… (se îndreaptă spre părintele Macarie. Chelnerița, care debarasa pe la mese, fuge, speriată, din drumul lui) Părinte!... (părintele Macarie pleacă privirea) Și dumneata?... (arătînd cu degetul în sus) Vezi, vezi, că te vede!... (se uită la ceilalți, îi studiază pe toți) Da?!... Bineee!... (se așează la masă. Agitat, bate darabana pe masă. Scoate un carnețel, creionul chimic și începe să noteze. Face un tabel cu toți cei de față. La fiecare, are cîte o grimasă urmărindu-i. Intră Ciprian, care vine direct la el)
Ciprian: Ce faci mă?
Augustin: (fiert) Mi-o beut berea!...
Ciprian: Și?...
Augustin: Investighez.
Ciprian: Cine ți-o beut berea?
Augustin: (suspect) Da` de unde știi tu de bere?
Ciprian: Tu mi-ai zis.
Augustin: (bănuitor) Ahaaa...
Ciprian: Ce scrii acolo?
Augustin: Pe infractor! Hmm!... Veți vedea voi!... (se ridică și pleacă. În ușă, dă nas în nas cu Verjiluț, care, fericit, vrea să-i cînte) Poate cînți!...
Verjiluț: (rămîne afară, deziluzionat) Viață de artist...
(În cîrciumă, consumatorii, îngroziți)
Ciobanul: Pe mine nu m-o-ntrebat,... că io-i spuneam...
(Augustin se întoarce brusc, ca și cînd ar fi auzit replica ciobanului, bagă capul pe ușă, amenințător, apoi iese. Încet, încet, ies toți consumatorii speriați și Ghiță, la urmă, încuind cîrciuma. Nimeni nu-l observă pe cioban, care a rămas închis înăuntru)
Ciobanul: Urît cîntă copilu` ăsta!...

Secv. 3

(Cei trei cosași, la... coasă. Vine Augustin, cu o plasă cu sticle cu bere)
Augustin: Bună ziua!
Cosaș 1: Ziua bună!
Augustin: Merge, merge?
Cosaș 2: Merge...
Augustin: Greu... cald...
Cosaș 3: Și greu și cald...
Augustin: Ați bea o bere?
Toți: Cum nu?...
Augustin: (scoate carnețelul, creionul chimic și notează) No, bine că știu!... (pleacă)

Secv. 4

(În biserică. Părintele ține slujba și citește acatistele. Augustin îi face semn diaconului să se apropie. Acesta vine și Augustin, conspirativ, îi spune ceva la ureche și îi dă un bilețel și o bancnotă. Diaconul bagă banii în buzunar, ia bilețelul, îi face, discret, semn că s-a rezolvat și se retrage)
Părintele Macarie: Binecuvîntează, Doamne, pe robii tăi: Gheorghe, Maria, Pavel, Vasile, Ion, Saveta, cine i-o beut berea lu` Augustin...?!?!... (pauză, mirat, apoi continuă) ...Miron, Lucreția... (etc)...
(Augustin notează în carnețel: Miron)

Secv. 5

(Pe uliță, pe o laviță, lăutarul Miron exersează, la vioară, un cîntec. Augustin vine și se așează lîngă el. Cadru prim plan pe Augustin)
Augustin: Mă Miroane, am aflat. Știu că tu mi-ai beut berea. Nu-ți fac nimic. Poate că te omor, da`, pentru sufletu` meu, recunoaște. Că, dacă tot mori, nu-i bine să-ți duci păcatele cu tine... (se deschide cadrul și vedem că lăutarul plecase. În locul lui, cîntă un casetofon) Da? Bineee!... (notează)

Secv. 6

(În cimitir, înmormîntare)
Părintele Macarie: Iubiți credincioși, pe ultimul ei drum, Lucreția își ia rămas bun de la soțul ei, Vasile și de la fiul lor, Vasilică, de la vecinul ei, Grigore și de la fiul lor, Grigoraș, de la vecinii: Petre, Ana, Avram, Ileana, Augustin și cine i-o beut berea lu` Augustin?... (îl vede pe Augustin, care îl sfidează. Nervos) și... de la toți ceilalți! (se apropie de masa unde e pomana, ia un pahar cu rachiu, varsă puțin pe jos) Odihnească-se-n pace! (bea paharul, dă să plece, se întoarce, mai bea unul în grabă și pleacă nervos. Augustin notează în carnețel)

Secv. 7

(La stîna, ciobanul, rezemat în bîtă, între oi. Augustin se furișează, în patru labe, printre oi, pregătit să noteze orice i-ar scăpa ciobanului, din greșeală. Ciobanul îl vede)
Ciobanul: Mă Augustine, da`... Valencia aia de care cîntă Verjiluț a` tău, îi de la noi din sat?
(Augustin stă puțin, vede că nu are ce să mai zică și pleacă disperat)

Secv. 8

(Cununie în biserică)
Părintele Macarie: Se cunună robul lui Dumnezeu, Vasile – Rodriguez, cu roaba lui Dumnezeu, Florica – Rosalinda și cine i-o beut berea lu` Augustin?...
(Se blochează. Ridică ochii spre miri. Fața mirelui se transformă în fața lui Augustin. Speriat, își mută privirea pe fața miresei, care, la rîndul ei, se transformă în fața lui Augustin. Îngrozit și disperat, pune evanghelia jos, își aruncă patrafirul și se îndreaptă, val – vîrtej, spre ușă, să iasă din biserică)
Mirii: Părinte!... Părinte!...
Părintele Macarie: Găsiți-vă pe altu`! Io mă las!... (iese)

Secv. 9

(Ghiță și sotia sa, Valeria, stau la masă, în camera dinspre uliță)
Ghiță: Să vezi tu, Valerie, cum arată Augustin, după faza cu berea!...
(Augustin, într-o căruță, în fața casei lor, sub o prelată, cu carnețelul și creionul și cu o instalație artizanală de ascultat la distanță. Se aude în căști)
Valeria: Și, totuși, cine i-o beut berea?
Ghiță: Io-ți spun, da` să nu se afle!...
Verjiluț: (apare brusc, cîntînd pe uliță) Valenciaaaa, țara fetelor...
Augustin: (disperat, iese urgent de sub prelată) Taci mă!!!
Verjiluț: (pune degetul la gură făcînd semn că tace) Sssst... (pleacă tiptil, iar Augustin își reia ascultarea)
Valeria: Nu mă bolunzi!... Nu cred!...
Ghiță: Ba da!
Valeria: Chiar?!?!
Ghiță: Am zis!!!
(Augustin, nervos, dă cu căștile și aparatul de pămînt)

Secv. 10

(La cîrciumă, toate personajele, adunate. Intră Augustin cu Valer, șeful de post. Valer intră primul, apoi Augustin, care încuie ușa și aruncă cheia pe geam. De afară se aude o voce)
Vocea: Care dai cu chei, mă?!
(Cei doi se opresc și se uită la asistența din cîrciumă)
Ceilalți: No?...
Augustin: No! (scoate carnețelul și creionul. Verifică prezența, din priviri. După ce termină) Aaașa,… ăștia-s Valere, toți, la locu` faptei!... (către ceilalți) Rușine!!! (toți pleacă privirile) Am aflat!... Să vă iau... (toți tremură. Augustin, către cei trei cosași) Numiții: Pavel, Viorel și Dumitru, cunoscuți ca Frații Cosași, ziceți singuri?...
(Valer îi sondează pe fiecare, privindu-i în ochi)
Cosașii: Zicem…
Pavel: Căruța cu porumb de la asociație,… io am furat-o…
(toți se uită la el, mirați)
Viorel: Cu Măria,... în pădure,... io am fost cu violu`... (toți se uită la el, indignați) da` să știți că nu mi-o plăcut!...
Dumitru: Pe paznicu` de la Primărie, io l-am lovit în cap, cu toporu`... (toți se uită la el, și mai indignați) Dac-o stat...
Augustin: (nervos) Nu mă! Aici îi vorba de bere, nu de prostii!!
Valer: Să nu ieșim din cadrul investigației, vă rog!
Cosașii: Da` noi nu bem bere!...
Augustin: La coasă, nu beți?...
Pavel: Ba da, da` numa` la coasă!...
Augustin: (după o scurtă analiză, în minte) Bine, vă cred.
Valer: Următorul!
Augustin: Numitul Miron din Clanul Ceterașilor !...
Valer: (se apropie de Miron și îl fixează cu privirea) Trei ani condamnare, numai astă vară, pentru furt de alcool din crama parohiei...
Miron: Dom` șef, mînca-ți-aș, (mindru) alcool, (derizoriu) nu bere…
Valer: (spre Augustin) Alibi confirmat. (spre Miron) Filaju-i pe tine!!... (ridică capul calm) Altul!...
Augustin: (arata spre cioban) El!
Valer: (se apropie de cioban și se uită la el) Augustine, io cred că, cu ăsta, n-avem cu cine… Mai sînt?
Augustin: Părintele!
Valer: (scoate un dosar și citeste) Numitul Cristoloveanu Marcel, născut din părinți... (încearcă să descifreze, dînd, mărunt, din buze) La doi ani, scarlatină.
Părintele Macarie: (scărpinîndu-se) Recunosc.
Valer: La șase ani, scoate primul cuvînt.
Ciobanul: (sincer surprins) Devreme!?...
Valer: La nouă ani, la serbarea de absolvire a clasei întîi, cîntă, citez: “Hai lic și iar lic / Cîte-o țîră, cîte-un pic / Las` să beu, că io cîștig”, cu toate că era întreținut de părinți.
Augustin: Rușine!!
Valer: La 15 ani, pleacă din sat și nu se mai știe nimic de el. În 1989, revoluția română. După 5 ani, reapare în sat, sub o nouă identitate.
Augustin: (triumfător) Părintele Macarie!!
Părintele Macarie: (revoltat) Și ce are asta cu berea?
Augustin: (l-a prins) Exact! Ce ai cu berea?
Părintele Macarie : Nimic. Io vin aici numa` să mănînc, nu să beu.
Augustin: (dilema)Hmm... (idee) Stai! Preoteasa nu-ți face de mîncare?
Părintele Macarie: Așa ceva să mănînci tu, bine?
Valer: (spre Ciprian) Domnu` Ciprian, dumneata nu zici nimic?
Augustin: Cum adică, mă Valere, cel mai bun pretin al meu să mă trădeze? Nici nu vreau s-aud! O mai rămas... (se uită în carnețel) numitul Ghiță...
Valer: (conspirativ) Hm, Clanul Cîrciumarilor,... las` pe mine. Cu ăsta rezolv eu! E omu` meu. (se apropie de Ghiță. Discută ceva, conspirativ, cu acesta. La final, se albește la față și se apropie, ca un robot, de Augustin) Augustine,... uită tot! Nu mai scormoni! S-ar putea să nu-ți placă ce-i găsi... Sînt lucruri care te depășesc. Nu te juca cu soarta oamenilor! Mai bine ascultă un sfat: nu mai bea bere!!
(Augustin rămîne șocat, mut. Se aude, de-afară, Verjiluț cîntînd, apoi o izbitură în uăș, aceasta fiind închisă. Verjiluț își revine din izbitură și bate ușor, apoi mai tare, în ușă)
Ghiță: Cine-i?
Verjiluț: Tata-i aici?
(Augustin vrea să răspundă. Valer îi pune mîna pe gură și-l oprește. Îi face semn lui Ghiță să răspundă)
Ghiță: Nu-i aici.
Verjiluț: Și io cui îi beu berea, acuma?
(Augustin își dă seama. Se întunecă la față. Dă să se ducă spre ușă. Ciprian îl oprește, îl ia de după umeri)
Ciprian: Augustine, ții minte cînd te-ai dus la toaletă?
(secvență rememorare, cînd Augustin merge la toaletă. De după o perdea, iese Verjiluț, bea berea din halba lui Augustin, apoi, către cei din cîrciumă)
Verjiluț: (mafiot) Cine vorbește, și noaptea, în somn, va auzi cîntecul meu! Ați înțeles? (dispare înapoi, după perdea)
(revenim în prezent)
Ciprian: No vezi? De-aia nu ți-o zis nimeni, nimic, să poată dormi liniștiți, nu să vină bolundu` și să le cînte toată noaptea, la geam, cum i-o amenințat...
Augustin: (fuge la ușă) Stai tu numa` stai, nemernicule!!...
(Ușa e încuiată. Dincolo de ușă, Verjiluț rîde, sadic, cu cheia în mînă. Augustin boscorodește și-l amenință. Verjiluț se șterge, amenințător, la gură (parodie la începutul clipului lui M. Jackson, “Black or White”), aduce boxe imense, microfon și începe să cînte “Valencia...”. La ferestrele cîrciumii, toți sînt disperați.)

Generic

(După generic, în cîrciumă, toți sînt leșinați, la mese sau pe jos, spasme, spume la gură etc.)
Ciobanul: (rezemat în bîtă, ușor mirat, încurcat) Bine că nu m-or întrebat pe mine, io credeam că-i altu`...

Va urma