D-ale Guvernării


(mult) după I.L. Caragiale


SCENA I


IORDACHE (șade pe un scaun și dă un brici la piatră, fredonând): "Și mă cere, mamă, cere. - Cine dracu te mai cere? -Și mă cere d-un bărbier..."


PAMPON (intrând prin fund): Aici e cabinetul primului ministru?...


IORDACHE (sculându-se politicos): Da, poftiți... Pentru postul de ministru?


PAMPON: Nu. Nimic...


IORDACHE: Atunci, poate un secretar de stat, ceva?


PAMPON: Eu nu mă încurc niciodată cu chestii de-astea, pentru că sufăr de...


IORDACHE: De rău de demitere?...


PAMPON: Ei, nu... sufăr de bătăi...


IORDACHE: De bătăi?... Știi cum le...


PAMPON: Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu vreau să fiu ministru pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înțelege odată că n-am venit pentru alișveriș!


IORDACHE: Atunci, pentru ce?


PAMPON: Am o trebuință cu primu’ ministru... Nu cumva ești d-ta?


IORDACHE: Nu, eu sînt șefu’ de cabinet...


PAMPON: Dl. Călin nu este aici?


IORDACHE: Nu domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând...


PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate?


IORDACHE: De ce nu? Poftiți... (Îi dă un scaun.)


PAMPON (după o mică pauză): Mă rog, de la d-voastră se trimit și bilete?


IORDACHE: Da, da’ numai discret și neoficial!


PAMPON: Și biletele le aveți cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel.)


IORDACHE: Nu... ăsta este din ale vechi, din vechea guvernare; gândesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează.) Pesemne că d-ta ai primit biletul ăsta demult și ai plecat din Cabinet. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulație.


PAMPON (punând biletul la loc): Nu; e altceva cu biletul ăsta...


IORDACHE: Până acu vreo trei ani le aveam așa, pentru iconomie adică: punea primu’ ministru pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare remaniere trăgeam cu cerneală o dungă, până se făcea douăsprece ministere. Acu, pentru că ni s-a întâmplat o istorie cu un client politic, a hotărât premierul să dea la tipografie să i le facă cu numere: l-am numit? Þac! Îi tai numărul.


PAMPON: Cu un client politic? Ce istorie?


IORDACHE: Al dracului barosanul! Închipuiește-ți d-ta! Lua un minister. Îl numeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marți; bun! Joi, iar o dungă; sâmbătă, alta: trei dungi. Marțea ailaltă, te uitai la bilet: numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una și cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei; bun! Marțea ailaltă... biletul alb.


PAMPON: Alb?


IORDACHE: De tot...


PAMPON: Cum asta?


IORDACHE: Așteaptă să vezi, că e frumoasă... A mers așa preț de vreo zece luni de zile, până să băgăm noi de seamă... Clienți politici mulți... l-ai servit, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, și nu-i mai ții altă socoteală.


PAMPON: Ei, în sfârșitul sfârșitului ce era?


IORDACHE: Stăi să vezi. Al dracului, conu’ Dinu! Asta era într-o sâmbătă. Marți dimineața, altă dungă; - dar acum le însemnam și cu tibișir pe pervazul ușii; - două; joi alta, trei,... sâmbătă alta...


PAMPON (cam impacientat): Patru...


IORDACHE: Joi...


PAMPON: Ei! Spune odată, că n-am vreme de stat!


IORDACHE: Parcă ziceai că aștepți pe primu’ ministru...


PAMPON: Bine, îl aștept, dar spune odată.


IORDACHE: Ei! Prin urmare, ștergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor, de la rafinărie.


PAMPON: Și cum a rămas?


IORDACHE: N-a vrut dl. Președinte să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. Dl. Președinte, știi, mai galant, i-a luat biletul și vreo cinci miliarde câți i-avea în buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc și din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo două palme și l-a dat pe ușe afară...


PAMPON (care a ascultat cu atenție, ca lovit de o inspirație): A! Ce idee mi-a venit! Reeșalonările, scutirile de taxe, ștergerea datoriilor, temporizarea anchetelor!...Conu’ Dinu!... Da!... Zici că biletele astea le-ați tras din circulație de mai bine de trei ani?


IORDACHE: Da.


PAMPON: Zici că primu’ ministru a luat înapoi biletul cu scamatoria de la dl. Președinte?...


IORDACHE: Da...


PAMPON: Ei? Și Premierul, în vreme de treizeci de luni cât ne-a tras pe sfoară, numai un bilet a trimis?...


IORDACHE: Știu și eu?


PAMPON: Era peste putință. Atunci ar fi băgat de seamă mai degrabă Președintele... Ia adu-ți aminte bine.


IORDACHE: De unde să-mi aduc aminte!... E de mult...


PAMPON: A! Ce idee! Să vedem! Mă duc... mă întorc numaidecât... Spune-i lui d. Călin și lui conu’ Dinu că am să le vorbesc... Viu cât mai degrabă. (iese în fund.) A! Pardon!..