agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-01 | |
Era odata o icoana
Cu o fecioara oarecare-n ea, Frumoasa ca o zana si balana, Fixata bine-n rama, tot zambea. Atata puritate nici ca mai vazuse, Se-nfiora tot sufletul din el, In fata ei flacaul tot crescuse… Un fel de tanar lup cu chip de miel. Ii cerceta si cuiul din perete Sfiindu-se cand o vedea, Visa sa-l mangaie macar pe plete Un vis frumos, din nou, sa-i dea. Facea pacate ziulica- ntreaga, Dar seara la culcare se spasea, Icoana lui cea veche si cea draga Pacatele-i de ziua le stergea. Spera sa moara tanar si curand S-ajunga acolo, in ceruri, la ea, La zambetul din lume cel mai bland Cu buze rozalii, de catifea. La ceasul cand cocosul canta, Icoana lui cazu din vechiul cui, Doar ce vazu miscand pe sfanta Clipind din gene-n patul lui. Vorbea domol, incet si cu masura Spunand ceva, dar cine sa asculte?! Clipea mereu, ducea mana la gura, Si nu-indraznea icoana sa-si insulte. Se mai trezi in zori,ca dintr-un vis, Cu o femeie-zana-n patul lui. Avea un ten cum nimeni n-a descris Si ochii de un verde albastrui. De azi sunt soata ta, zise fecioara, M-ai implorat si iata, am venit! Te vei ruga si ziua, nu doar seara, Atinge-ma, sunt vie! M-ai dorit! Dar el privea ca tampul somnoros Cum sa se-intample-asa ceva??? Din cui icoana sa se lase-n jos Sa vina! Sa fie! … Sa stea!? Dar nu pleca, nici vorba sa mai plece, Aveau ceva copii, chiar maricei, Visau sa faca inca… macar zece Sa se alerge-n curte prichindei. Era ferice peste poate cu-a sa zana, Cel mai ferice om de pe pamant, Cum anii curg si tot se-aduna Lipsea din viata lui ceva mai sfant. Un chip frumos, intr-un jurnal Sau de femeie intalnita-n strada, Pareau pe rand tabloul ideal Pe care seara, la culcare, sa il vada. Nu suferea sa vada rama goala, Cin’ sa-l sfinteasca-n fiecare seara? El se temea de para si de smoala Acum i-era sotie-acea fecioara! Sotii mai tot gasea in micul targ, Insa icoana, unde, ca a lui? Fecioare multe misuna, in parg De ce-o fi coborat zeita sa din cui? Gasi prin targ ceva, o statueta, Adica trupu-i era ca sculptat, Zeita oarecare, dar cocheta Si-i folosea doar seara, la rugat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate