agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-23 | |
Ce frumos e când apar cărți ce poartă numele foștilor tăi dascăli, cărțile oamenilor ce ți-au fost îndrumători, a acelora care au pus o piatră de temelie la educația și la formarea ta! Sunt norocoasă și onorată în același timp, să am în mâini cartea domnișoarei profesoare Lia Vornicu, “Considerații Dan Puric”, Ed. Karta.ro, Onești, 2014.
Despre domnișoara Lia n-o să pot niciodată povesti îndeajuns, în plus nici nu cunosc toate cuvintele frumoase care ar putea să o descrie. Eram în școala generală când am cunoscut-o. Mi-a fost profesoară de religie la clasă. Eu, ca elevă, nu m-am remarcat prin nimic, în schimb dumneaei mi-a devenit în timp, cel mai bun exemplu de om simplu. N-am lipsit de la nicio excursie organizată de dânsa, așa cum se organizau odinioară excursiile cu clasa. Plecările acelea la drum erau adevărate pelerinaje, fie la Iași la Cuvioasa Parascheva, fie la Suceava la Sf. Ioan cel Nou, la Mănăstirile din Moldova și Bucovina, locuri în care nu poți să mergi decât dacă ai sufletul curat și mintea luminată; și așa eram noi, adolescenții de atunci… Tot în vremea aceea m-am îndrăgostit iremediabil de Iași, eram printr-a X-a și am decis că voi urma studiile în orașul care mă fascinase cu miros de mir și tei. Așa a și fost. Datorită domnișoarei Lia. Apoi, în vremea studenției mele, drumurile au început să ne poarte pe la conferințele și spectacolele maestrului Dan Puric. Excursiile astea aveau ceva din sfințenia celor din vremea liceului, menite să-ți umple sufletul, așa cum numai domnișoara profesoară ne putea învăța. Timpul a curs frumos, pentru că așa curge când ți se deschid drumuri drepte. Mi-am păstrat cumințenia și mi-am întărit credința pe care o aveam încă de acasă, de la părinții mei. D-ra profesoară Lia îmi devenise îndrumător și, totodată, prietenă. Așa îmi este și azi: un om de la care am învățat modestia în cea mai pură formă, simplitatea, cumințenia, docilitatea, credința, iubirea. Astăzi, suntem amândouă autori de carte, iar pe artistul Dan Puric l-am întâlnit, tot datorită dânsei, întâia oară, la o Conferință în Brașov, de unde m-am întors fascinată de acest om, cu sufletul plin de furmos, plutind… ; stări pe care aveam să le înțeleg mai târziu. Omul de cultură și regizorul Dan Puric te cucerește chiar și tăcând… Mai presus de arta teatrului mut, Dan Pruric este OM; un mesager al lui Dumnezeu trimis să adune suflete, prin harul de-a comunica. Poate că noi, tinerii ce l-am ascultat și citit, nu vom putea găsi un răspuns la întrebarea: cine este acest om și cum de ne-a fascinat? Trăim dezorientați într-o societate ce-și pierde valorile neamului, iar nevoia de a ne recunoaște adevăratul rost arde-n noi ca o sete de apă vie. Artistul Dan Puric te face să-l iubești prin necuvinte, te înalță sufletește, chiar și fără a-ți vorbi. Printr-o inepuizabilă energie, glasul lui e tot mai răsunător, iar prețuirea publică este una specială. Iar despre acest artist nu poți să scrii decât dacă ai har și sufletul plin de lumină, întocmai domnișoarei Lia, cea care prin muncă, nădejde și credință a alcătuit această culegere, după cum o numește dumneaei, “Considerații Dan Puric”, al cărei autor este. Cu un cuprins vast despre artist și artă, credință și cultură, dor și Eminescu, istorie, neam, suferință și viață, cartea de față întrunește frumosul în toate formele lui spre a contura nu doar artistul Dan Puric, ci a defini OMUL Dan Puric. “Omul frumos” despre care știm tot din cărți…Autoarea a alcătuit această culegere anume parcă pentru cei ce trăiesc în graba secolului și în era cibernetică, vorbele artistului fiind ordonat așezate în pagini, din interviuri, emisiuni și cărți (“Culegerea de față conține referințe memorabile din discuții, prelegeri, interviuri, înregistrări audio-video.” - Notă Bibliografică)., iar dacă pe internet informația este la un click distanță, aici, rândurile scrise nu ți se aștern doar sub privire, ci direct în suflet. “Culegerea de față nu are pretenția cuprinderii în modul cu putință elevat, a gândirii și creației îndrăgitului artist, însă cred că aceste picături din comoara sufletului său, pot umple și sufletele noastre […]” (din prefață). Și dacă vă întrebați de ce a ales autoarea să scrie despre Dan Puric, tot din cuvintele acesteia aflăm: “maestrul Dan Puric conduce într-un fel destinul culturii românești astăzi – al acelei culturi care își recunoaște adevăratele valori naționale, care își recunoaște sfinții și pe martirii închiși în închisori”; iar noi, cititorii, românii acestui “neam încercat”, avem nevoie de “ancorare în Adevăr” pentru a ne “înălța sufletul spre mântuire”. Ni se spune, tot din prefață că această carte “închide între coperți universul fascinant al unei vieți […] – cea a Frumosului divin”. Se vorbește despre Dan Puric ca artist, ca om de cultură, ca actor de pantomimă, și fiecare capitol/temă în parte, din cele 91 ce alcătuiesc acest volum, îl conturează pe OMUL Dan Puric. “ – Sunteți printre actorii care nu-și ascund patriotismul și credința în Dumnezeu. Ce poate face artistul creștin în teatru?” – Ce fac eu. Mă dau drept exemplu, cu “trufie” aș spune, în contextul în care un mare duhovnic care este Părintele Iustin Pârvu a spus că avem inflație de smerenie. (din capitolul “Considerații esențiale despre… Artist”). Amintind de regretatul Părinte Iustin Pârvu, putem spune că Sfinția Sa reprezintă cumva o punte de legătură între autoarea cărții de față, Lia Vornicu și artistul Dan Puric, întrucât Părintele a fost starețul Mănăstirii Petru Vodă, Neamț (județul Neamț fiind și locul natal al autoarei) și, totodată, a fost duhovnicul artistului Dan Puric. Iată cât de frumos leagă Dumnezeu oamenii! Oamenii frumoși ai cuvântului scris… pentru că, așa cum zicea marele scriitor Victor Hugo “Cuvântul este verb și verbul este Dumnezeu”. Ca om al poeziei, nu pot să nu remarc o altă temă din culegerea “Considerații Dan Puric”, intitulată “Eminescu”. Dintr-un alt interviu al maestrului Dan Puric aflăm răspunsul său la întrebarea: “ – Mai avem astăzi nevoie de Eminescu?” – Nevoia de Eminescu… Nu trebuie să ne punem problema, să facem eforturi să-l apărăm. E ca și cum am încerca să ne apărăm grupa sangvină – el face parte din firea noastră… Însă, trebuie să-i ajutăm pe acești bieți infimi spiritual, care îl contestă sau care îl ignoră, să-l descopere. Să ne situăm pe poziția unui om care îndură nedreptatea. Spunea Eliade că, dacă poporul român dispare de pe fața pământului și rămâne o carte a lui Eminescu, lumea știe cine au fost românii. Punct. Și pentru că tot caută ăștia un brand de țară: iată brandul, Eminescu! Această carte nu este doar o recomandare de lectură, este esența artistului însăși, la fel cum este și fiecare carte semnată de Dan Puric. Trebuie să-i recunoaștem autoarei meritul și să-i apreciem talentul, dăruirea, implicarea și munca depusă pentru a alcătui această carte, la care se adaugă drumurile prin țară pe la spectacolele maestrului, notițele, ținerea de minte, pentru că așa cum spune poetul Mircea Cărtărescu, “Memoria e cel mai important lucru pentru un scriitor, e resursa lui materială.” Cartea “Considerații Dan Puric”, autor Lia Vornicu, a fost lansată în cadrul Conferinței “Suflet românesc” a artistului Dan Puric, eveniment ce a avut loc la Cinema Capitol Onești, în data de 17 Noiembrie 2014. Maestrul a ținut să-i mulțumească autoarei: “Pe Lia trebuie s-o laud. Și trebuie să o laud public, pentru că de ani de zile se ține de mine și după mine (a zâmbit) pentru ca acum să-mi scrie și o carte.” A completat mai apoi, cu exemplul poetului Holderlin căruia i-a purtat de grijă un tâmplar, întreținându-l în ultimii săi ani din viață. “Este fascinant cum un om pe care toată lumea îl vede mic, e de fapt cel care are o neasemuită grijă de cel arătat publicului, cum stă în umbra acestuia și îi dă forță, îl susține, la fel cum a fost și poetul Holderlin întreținut de un oarecare tâmplar.” a încheiat Dan Puric. copyright ˆ autor Ștefania Pușcalău, 17 noiembrie 2014 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate