Pagina: 1
Cântul VII din " Adaos la tonul al patrulea"
: Acrostih (numele iubitei sale, nepoata stareței Mănăstirii Dintr-un Lemn, cu care a avut o legătură nelegitimată în perioada 1827 – 1837) Poezie 2009-04-22 (8205 afişări)
Copacul și dovleacul
: Poezie 2005-12-02 (39025 afişări)
Despre amor sau dragoste si ura
: Poezie 2005-09-03 (9062 afişări)
Despre cusururi sau urâciuni
: Poezie 2006-03-28 (6178 afişări)
Despre minciuni iarăși
: Poezie 2010-05-06 (6282 afişări)
Despre năravuri rele
: Poezie 2010-05-06 (5143 afişări)
Despre pricini de judecăți
: Povestea vorbii Poezie 2012-08-19 (5007 afişări)
Despre prostie
: Poezie 2010-05-06 (5745 afişări)
Despre prostie iarăși
: Poezie 2010-05-06 (5268 afişări)
Fara
: Poezie 2005-12-21 (7204 afişări)
Musca și țânțarul
: Poezie 2005-12-02 (10353 afişări)
Planul simigiului
: Poezie 2008-11-04 (5824 afişări)
Povestea vorbii
: Poezie 2010-05-06 (44568 afişări)
Scumpul
: Poezie 2005-07-10 (7426 afişări)
Scumpul
: Poezie 2005-12-02 (7824 afişări)
Þermonia unui bătrân
: Poezie 2010-05-06 (5199 afişări)
Pagina: 1 |
|
|
|
|
Biografie Anton Pann
Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, foclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann.
Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani.
OPERA
Calendarul lui Bonifatie Setosul
Versuri musicești
Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837)
Călătoria
Însoțirea
Luniță luminătoare
Munților, fiți mărturii
La Rîmnic
Suflet altu n-are
Zădărnicia
Îndreptătorul bețivilor (1832)
Hritoetia sau școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834)
Noul Erotocrit (1837)
O poveste arabică din Halima (1839, 1854)
Fabule și istorioare (1841)
Copaciul și dovleacul
Lupul, pocăit
Călătorul și stejarul
Cine știe carte are patru ochi
Nepotul împrumutat
Mortul înecat
Scumpul
Planul simigiului
Vînătorul
Toporul și văcșoara
Ciobanul și magarul
Feciorul moștenitor
Cîinile
De cînd ploaia cu cîrnații
Norocul și mintea
Șoarecile
Nu e nimic fără cusur
Cucul și privigatoarea
Tăcerea e ca mierea
Împrumutul
Lupul, țapul și varza
Ce zic oamenii de mine
Grădinarul pagupaș
Critica oamenilor
Poezii populare și Calendare (1846)
Marș de primăvară
Memorialul focului mare (1847)
Povestea vorbei (1847)
Dialog în trei limbi, rusește, românește și turcește (1848)
Pocăința omului dezmierdat sau vorbire între suflet și trup și osebite sfaturi folositoare trupește și sufletește (1849, 1854)
Adiata
Înțeleptul Archir și nepotul său Anadam (1850)
Spitalul amorului sau Cântecul dorului (1850)
O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu (1851)
Versuri sau Cântece de stea
Cântătorul beției. Care cuprinde numele bețivilor și toate faptele care decurg din beție
Triumful beției sau Diata ce o lasă un bețiv pocăit fiului său (1852)
Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853)
Povești și angdote versificate (1854)
De la lume adunate și iarăși la lume date
Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică
Mică gramatică muzicală teoretică și practică
Carul frânt – Nevoia învață pe om
Țermonia unui bătrân
Astrologia
|