N-a mai rămas nimic:
Doar vise răsfrânte,
Adânci dureri plăpânde,
Basma, doar un petic
În ploi, tomnatice, reci,
Ce nu poate ascunde
Iubiri ,mereu tremurânde,
Din nopți pustiite și seci.
Noi trecători prin efemer
Căci viața-i un șir
Nesfârșit, de mâine și ieri
Intr un azi fârâ fir.
Între cer și țărână e vid
Marionete, cuprinse de iele,
Strivite șăgalnic de-un zid,
Petrecând în zboruri rebele.
Cu dorul de astre, înveninat,
Șuierând neputința
Triumful însăși e resemnat,
Obosită ființa!