În pragul porții mă aștepta nerăbdător și bărbatul.
- Þi-am dus grija! își manifestă nemulțumirea.
- De ce? Doar eram, aci, la doi pași, și nu eram singură, vezi bine, împreună cu toate vecinele.
- Dar, de ce trbuia să te duci la locul accidentului?
- O așa tragedie ce s-a abătut ca o furtună asupra satului nostru, nu s-a mai pomenit! Și… aud, că lucrurile nu se opresc aici! Au trecut la amenințări. O să le pregătească părinților celui ce a comis crima, o pedeapsă pe măsură. A dat de înțeles, că o să-i viziteze nopțile.
- Precis, că ai comentat ceva, că asta ești tu! Și, m-am temut… ști ce pățesc curioșii!
- Da, asta sunt eu! Așa am fost și așa voi rămâne! i-am luat vorba din gură bărbatului meu. Le-am zis : “Dacă continuați să mai furați o să muriți toți cu gâtul tăiat”…
- Nu trebuia nici tânărul acela să-și facă dreptate cu cuțitul!
- Nu, bineînțeles că nu, dar ei, de ce fură?! Statul de ce le dă ajutoare?! A intrat vreo dată în gospodăriile lor?! A văzut că în grădinile lor îi mănâncă șerpii?! Nu au o brazdă de ceapă, o roșie… Legumele și zarzavatul e strict necesar în orice grădină de român, dacă poți fi român!!!... Dar, e mai bine și mai ușor să să furi din grădina altuia ?!!!... Să-și facă ordine în viață, of, că de de multe ori am zis, ne trebuie un Președinte de țară, de la care să primim multă, foarte multă educație!
- Vin alegerile, pe cine să mai alegem? găsiră vecinele alt subiect de discuție.
- Nu știu!... am răspuns eu. Scena politică e destul de agitată!... Numai un Președinte, credincios, curat cu inima va putea salva România!
- De cine și când va fi ziua aceea?
- “Lucrarea Duhului Sfânt” va lucra, poate, atunci când și noi vom răspunde la chemarea Sa! Dumnezeu a aruncat cu generozitate prea multa Sa dragoste peste noi, dar noi, încă nu i-am dat nici un răspuns.
- Dar, avem destui înțelepți în poporul nostru?
- Avem înțelepți, dar sunt prea modești, poporul îi cunoaște. Eu, una, aș evita atâtea cheltuieli pe publicitate. În numele lui Dumnezeu aș scrie numele lor pe un mic bilețel și aș face tragere la sorți cum s-a procedat cu copila, Fecioara Maria de 15 ani, la ieșirea din Templu. Arhiereii Bisericii vedeau Duhul ce strălucia asupra capului ei și smerindu-se nu îndrăzneau să primească acest Mare Dar în casa lor. Au procedat cu tragere la sorți. A înfrunzit toiagul lui Iosif.
Și România e un “Mare Dar”, Pământ Sfânt! E o cetate în care Dumnezeu priveghează asupra locuitorilor ei, fiindcă Duhul Său are o mare “lucrare” de săvârșit și acela care o conduce pe acest drum frumos are o mare cinste, dar și o mare îndatorire. “Cine are urechi de auzit să audă”. Ne trebuie un conducător de țară cu o educație moral-spirituală, primită chiar din pântecele mamei lui. Un Președinte, care să fi avut o mamă, asemănătoare mamei, lui Ștefan cel Mare și Sfânt! “Pentru țară mori!” i-a zis mamă-sa lui Ștefan, în poezia : “Pe o Stâncă Neagră”
……………………………………………..
- "Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe;
Brațul său prin taberi mii de morți împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuneze
Anii vieții mele și să mă-ntristeze,
Nobilul său suflet, astfel l-a schimbat;
Dacă tu ești Ștefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruință
Nu poți ca să intri cu a mea voință.
Du-te la oștire! “Pentru țară mori!”
Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!"
………………………………………..
- Deci, înțeleptul care salvează România, nu poate fi altul decât numai un “Uns al Domnului?”
- Da, bineînțeles!... România are un destin frumos, are de parcurs un urcuș duhovnicesc. Eu am dăruit cartea la toți cei care s-au perindat pe tronul României, dar, au ignorat “Chemarea Mântitorului nostru Iisus Hristos. Dumnezeu nu ne ne obligă, avem de ales “Binecuvântare sau blestem” și se vede că am ales blestemul. Dacă nu ieșim, putem rămâne mai departe în această decădere, poate chiar alunecând și mai în adâncul prăpastiei , putem atinge , încă din această viață, infernul, că și “fiara” lucrează!... Desigur și “Lucrarea Duhului Sfânt” s-a făcut simțită, multe sufletele au simțit. Copii lui Dumnezeu simt primejdia. Pelerinajele care se perindă pe la Sfintele Moaște nu sunt întâmplătoare. Duhul Sfânt, ca un suflu îi atrage spre Sfinți, spre prietenii lui Dumnezeu, la fel ca Iconomul din Pilda Mântuitorului.
- Când vine să sfințească Troița, (Crucea)?... puse întrebarea vecinele.
- Nici Biserica nu e pregătită să accepte Adevărul!!! Sau… poate… nu am explicat eu bine, ca să mă pot face înțeleasă. Am făcut cerere la Patriarhie am revenit cu cererea pentru sfințirea Troiței. Acest prinos de recunoștință l-am adus “Semnului Divin” desvăluit de Puterile Cerești pe cerul nostru românesc, dar se vede că și Biserica ignoră acest mare “Dar” revărsat peste noi.
Am fost, acum, în pelerinaj la moaștele Sf. Dimitrie Basarabov, Patronul Bucureștilor, (27-10-09). După slujbă, am reușit cu mare sacrificiu a mă apropia de Marii Prelați ai Bisericii noastre Ortodoxe.
Întrebat de mine, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu palma dreaptă, mimând pe palma stângă folosită ca foaie de scris, mi-a zis : "Scrie, scrie, scrie”, ca și cum n-ar fi primit de la mine nici cele două cărți trimise, și nici scrisorile prin care l-am rugat să lase totul baltă și să considere prima prioritate "Mesajele Divine" dezvăluite nouă Poporului Român, aducându-le la cunoștință, tuturor, îndatoririle pe care le va avea înaintea Cerului.
Deși, cu cartea în față, explicând despre durerile mele sufletești a fost, ca și când parcă nici nu văzuse, nici nu auzise de titlul acestei cărți. Oare întruchiparea răului urmărește să nu răspundem Chemării lui Iisus?!!!...
Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, m-a încredințat: “Am dat cartea dv-s, la Secretariat. Am citit-o și eu! Scrieți frumooos!... Scrieți mai mult!!”... m-a îndemnat Sfinția Sa.
P.S. Episcop Părintele Varsanufie Prahoveanul ar fi dorit să vină la sfințire, dar am înțeles că nu l-a lăsat un alt Părinte.
P.S. Episcop, Părintele Galaction, trecând grăbit spre Arhiepiscopie, mi-a zis cuvintele : " Nu pot veni la Sfințirea Troiței. Atât pot face pentru dv-s... să mă rog! Numai atât pot… să mă rog!”
Slavă lui Dumnezeu, că are cine să se roage pentru mine!
Iată, stâlpi de nădejde ai Bisericii, care mi-a redat încrederea în mine. “Scriu frumos, da, să scriu mult!”... Să fie binecuvântați de Dumnezeu.
Dar, oare, nu sunt eu, “aramă sunătoare, chimval zăngănitor?"că, cine mă citește?
La câțiva pași, Părintele Vasile de la Biserica Studențească îmi încredință : “Am citit-o… Cartea aceasta a ajuns și la mine!”
“Când Lucifer a greșit în cer și au inceput a cădea mulțime de îngeri, atunci toate puterile cerești tulburându-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc și a strigat: - Să luăm aminte! - Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toți luând aminte de glasul lui și la greșeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui”.
Sfinte Mare Voievod, Arhanghele Mihail, când vei sta și pentru noi și vei striga “Luați aminte!” ca să “ieșim” cât mai curând la “Chemarea Glasului Celui Prea Înalt Dumnezeu!”
Iată, suntem invitați într-o Lucrare măreață, dar, noi, cei competenți care ar trebui să punem umărul la această Divină Lucrare, reducem totul la tăcere. Inventăm tot felul de pretexte, ca nu cumva, auzind ei “pruncii Domnului” Mesajul, acest mare “Dar” făgăduit de sus, să se lumineze și să se înțelepțească.
Iisus ne dă o șansă și ne asigură o poziție superioară sfătuindu-ne să “IEȘIM” de sub robia celui ce ne războiește :

“Toate aceste descoperiri venite din Lumina Adevărului Ceresc trebuie să ajungă la frații noștri ortodocși pentru a se înarma cu nădejde și credință și, mai ales, cu dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. Acestă carte este un mărgăritar de bună mireasmă, cules de dincolo de marginile acestui pământ, dincolo de perdeaua ce nu lasă privirile ochilor noștri de lut să pătrundă. E un mesaj venit din Patria Nemuririi, și fiecare trebuie să-l prețuiască. Este cel mai “valoros tezaur” al acestui popor primit moștenire de la bunii noștri părinți, Sfinți Străbuni. E ca un steag alb ce rămâne ca tu să-l urci pe stânca înaltă și să-l așezi ca simbol al păcii între noi, oamenii, și Dumnezeu, simbol al dragostei Lui față de noi, a noastră față de El și a unora față de alții.
Tu ocupă-te și scrie despre acest Adevăr și îndeamnă pe frații tăi ortodocși să iasă din negura păcatelor, să se trezească din acest întuneric spiritual. Dacă, totuși, nu cred în acest adevăr, să creadă atunci că, dormind mai departe în această negură a farădelegii lor, în această orbire sufletească, iată, înseamnă că nu sunt lăsați de cumpliții diavoli să privească la Lumina Adevărului Ceresc.

Finalul acestui pământ se întrevede, Elisabeta, o spun și oamenii de știință și dacă acest mesaj nu le aduce încrederea și speranța, atunci să se teamă că-și vor petrece viața viitoare lângă acele forțe ale răului, oribil de dezgustătoare, acolo unde este plânsul și scrâșnirea dinților, în întunericul în care va fi legată fiara și supușii ei în vecii vecilor.
Tu, Elisabeta, rămâi în liniștea trainică, neschimbată și netulburată, „în pacea lui Hristos”.

“Ieșiți din ea, poporul meu!”Pag. 245.