ca un mănunchi de stele făcli
stinși
ne rugăm împletiți în iarbă
de ce-ai permis Doamne o astfel de moarte?

pentru restul de noapte
să-ți fim rogojini
să-ți fim plante în ceaiul e-L sorbi
lacrimi să-ți fim adunate în barbă

linia orizontului acum ne desparte ca ața felia de viață
regret părul tăiat
regret inima arsă,
amarul pe limbă.
ca agonia unui înger în lan de in albastru
DOAR trecem...