oriunde –am ajuns viața trebuia să meargă mai departe
neîncepută ca izvorul tămăduirii
singura realitate palpabilă a fost copilăria fără mască
în somn visul îi aduce înapoi copilului trotineta furată
de aripa ruptă a pamântului-mamă
condamnat să răspundă la lecția de schizofrenie
veți îngurgita veți voma vă veți dezintoxica
dacă mai aveți ce veți uita vă veți evapora
vi s-au pregătit coroanele lui bacovia
poetul bețiv monoton și neînțeles ca eminescu
nu-ți fie frică de moarte de lichele
trăiești clipa-n care nu-ți vine să dai binețe nimănui
dar tu ești bine crescut ai cei șapte ani de-acasă
răul din aproapele tău ți se așterne în față
precum cel mai scump covor din lume țesut de lucători
care niciodată n-au avut duminică
neputând să-ți plăteasca răul făcut cu bună știință
odată ajuns în împărăție
nu te mai interesează amazonul durerii
moartea-împarateasă te ia de mână
îți arată neumblatele cămări
înțelegi și uiți durerea universală i-a zis schopenhaueur
copil fiind mama ți-a fost mult prea obosită
pentru a te spăla pe față cu sângele oamenilor buni
e prea târziu pentru binele ce nu va mai fi precum comunismul
îngere, încalci toate legile școlii de reeducare