n-am o coajă de pâine în casă
beau dolce cuvèe de colecție
și citesc il messaggero de ieri
l-am luat (și ce dacă mă vede lumea) îl lăsase
pe bancheta de alături în metrou
un plictisit (ca și mine) de griul banal al decorului (eu și el
vedem pesemne doar spațiile goale dintre culori)

am fost (nu v-am spus) să-mi caut de muncă
la colloquio domnul acela voia (de parcă treaba lui era doar să vrea) un muncitor
iar eu m-am prezentat ca boul, cu cravată și guler apretat (ca în România)
cordial mi-a oferit scaunul lui – nu m–-am prins de mișto
azi stau toată ziulica și număr necojile casei
intru pe facebook, deschid agonia, dau like-uri prostește, deschid agonia
beau direct din sticlă ca golanii (doamna mea este la muncă, nu mă vede)

la Roma pot fi un bun jurnalist (mi-am dat seama de asta
citind ziarul de ieri - și după gustul vinului spumant)
este o risipă de frumos în oraș
este o risipă de români pe șantiere, în casele bătrâne,
sau coconoase
dimineața la șase vezi oameni bând bere Peroni și știi
că ăia sunt conaționalii tăi și te umple un soi straniu de mândrie
mai rar vezi un landou de care să nu atârne o dădacă vorbind la mobil
românește

totuși era bine să mă fi dus îmbrăcat de lucru

sună la... (stai un pic, nu mă deloga, vin imediat) e poștașul
m-a mințit la interfon, era un comis voiajor, voia (obligatoriu) să-mi vândă
noua poțiune miracol antistres – par eu stresat?
abia am reușit să scap de el, acum uite, chiar am nevoie de poțiunea magică
s-a terminat cuvèe-ul de colecție și (mai rău nu se putea)
a căzut netul, – noua manieră apocaliptică de a trăi sfâșiat de actualism

voi ce spuneți? A, în România-s salariile mici și nu....
dar aveți internet, aveți coji, aveți tensiunea mare
și-o țară al naibii (in/util) de frumoasă

nici trei săptămâni
atât a avut termen de valabilitate italienitatea mea
că m-a și năpădit dorul...

totuși era bine să mă fi dus îmbrăcat de lucru

la Roma pot fi un bun jurnalist, mi-a zis-o aseară chiar doamna,
mi-a apretat altă cămașă, așeza ceva într-o valiză, nu cumva plecăm în vacanță?
presimțeam eu o supriză, mă mânca tălpile a drum,
ea murmura printre dinți ceva despre jurnaliștii mamii lor

iubito stai să dau un like, numai unul și gata,
frumoasei zile romane ce va să vină (ecou târziu: bine,
mâine, cât sunt la serviciu, nu lăsa metroul năclăit în ziare)
a spus de fapt altceva și în semn că mă înțelege mi-a lăsat
o sticlă de șampanie lângă pernă. (o ținea ascunsă de pe vremea când
nu eram jurnalist)