1.
de cele mai multe ori e cumplit să dormi și să visezi
că cineva e lîngă tine
poate un prieten care te-nvață să bei votcă cu bulion
filtrat pe lama unui cuțit în timp ce-l îngîni pe jim morrison
poate o femeie pe care-o pătrunzi febril
de parcă te-ai ruga singur în ghetsemani
doamne fă să treacă de la mine aceste coapse
te trezești într-un gol mai adînc decît somnul
îți vine s-o iei razna pe străzi să propui serviciului de urbanism
restricții de circulație pe timpul zilei pentru cei fără direcție
să faci gesturi obscene în fața castanilor și ei să-nflorească
de atîta rușine

cînd zilele nu mai au sens
mă strecor printre lucruri ca un voluntar din covent garden
ce strînge fonduri pentru sfinți cu sondromul tourette
poate așa copiii murdari ai alinei nu vor mai fi
copiii murdari care cerșesc lîngă magazinul din colț
ci niște prunci care așteaptă imanul să le șoptească
numele la urechea stîngă
poate alina cea buhăită de băutură nu e alina
care-și vinde sînii butucănoși pe un sfert de unirea
ci o femeie care-și plătește zakatul apoi împarte săracilor
atîta aur cîtă greutate-a avut părul copiilor

să fiu sincer n-am fost bun la nimic niciodată
am știut doar să fac lucrurile să pară ceea ce nu-s
ca să nu-mi fie rușine obișnuiesc să vorbesc despre mine
ca despre străinul pe care l-ai vrea aproape
cînd n-a mai rămas nimeni să-ți închidă ochii
ca să nu vezi cum lumea se face mai mică
mai mică
pînă dispare

2.
o duminică a sfintei familii în catedrala inimii sfinte
un pensionar scoțian cu mănuși de piele
citește foaia parohială să vadă cine-a murit
se întreabă dacă a cunoscut pe vreunul sau poate
se bucură că el încă mai e
se ceartă cu tatăl unui copil care plînge lîngă ieslea făcută
în grabă din lemn de tuia
cînd oameni dau de la unul la altul punga pentru colectă
scoate o hîrtie de 10 lire să-l vadă toți
îmi închipui ca e rowan atkinson
de ziua sa își scrie singur scrisori apoi le citește
în restaurante aglomerate

îmi tot spun că așa nu se mai poate
și că n-o să mă mai apropii de oameni
nu umblu cu jumătăți de măsură
în inima mea încap toți
ori niciunul

3.
ai stat vreodată să vezi cum răsare soarele
cum se face mare
mai mare apoi
orbitor?
așa deschidea maya ochii și-atunci
îmi venea să sărut prezentatoarele meteo
care spuneau că totul va fi swell în afurista lor engleză britanică
tot ce atingeam cu privirea se prefăcea în aur
spălătoria auto care ceruia gratis mașini era
o casă de turtă dulce
stațiile de autobuz erau birouri de recrutare pentru
timpuri de pace
brazii de crăciun prindeau viață
și se tocmeau pentru oameni în piața de vegetale
de preferat erau oamenii care puteau crește din nou
eu mă visam un teribil jucător de squash
statuile din muzee împrumutau camere foto
să-și facă poze cu toți turiștii
pentru că
nu-i așa
cine știe cînd ar mai fi văzut oameni
în semn de protest monștrii din london dongeon
se așezau pe asfalt cu pancarte
hand’s up! don’t shoot!

de fiecare dată cînd cineva pleacă
inima mea se transformă în piatră
ca o pîine din sainsburys care s-a învechit pe raft
în așteptarea unui mesia care
s-o înmulțească