Familia care și-a pierdut ținta
Subtitlu: Mai poate fi salvată?

Încerc să fac introducerea acestei teme cu câteva cuvinte introductive preluate de la ”ȘCOALA TATÃLUI” din Coreea de Sud ”școală” care a rezolvat o problemă în care Statul era depășit. În 1995* Fondatorul acestei școli Pastor Yong-jo Ha, a deschis pentru prima dată în lume, școala cu titlul: ”Școala Tatălui – Duranno” care a dat rezultate extraordinare în societatea unei țări în care majoritatea familiilor trăiau o mare dramă. Acest apel este făcut către Biserici fiind singura alternativă pentru a salva această generație, și intrând în posesia acestui material vom încerca cu oameni, lideri, preoți, indiferent de coloarea lor religioasă, să ne unim și să ne implicăm pentru salvarea unei societăți destul de bolnavă.
Oricine dintre noi, oamenii, ne punem adesea întrebări ca acestea: Oare de ce se despart familii, relații de dragoste, mama de fiu și fiu de tată, sora de frate? Credeți că rămâne fără răspuns? Dacă încercați să răsturnați istoria acestei lumi, căutând din scoarță în scoarță cauza disparițiilor atâtor familii, credeți că întrebările: De ce mi-a murit fiul atât de tânăr? De ce a plecat iubirea vieții mele și m-a părăsit? De ce pleacă tata și m-a lăsat? De ce a murit mama atât de tânără? De ce se despart familiile tot mai des? Chiar credeți că rămân fără răspuns? Dacă privim Codul familiei avem 161* articole cu privire la ”ocrotirea familiei” însă nu dă și rezolvarea ei. Ne vom opri la primele două articole care spune:
Art. 1 și 2 din Codul Familiei
În România statul ocrotește căsătoria și familia; el sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei.
Statul apără interesele mamei și copilului și manifestă deosebită grijă pentru creșterea și educarea tinerei generații.
Familia are la baza căsătoria liber consimțită între soți.
In relațiile dintre soți, precum și în exercitarea drepturilor față de copii, bărbatul și femeia au drepturi egale.
Drepturile părintești se exercită numai în interesul copiilor.
Dați-mi exemple concrete în care STATUL s-a implicat direct în rezolvarea problemelor familiale așa cum ar fi trebuit, însă, prisma cunoștințelor din Coreea avem tot sprijinul de a pune în aplicare un proiect care va da roade. Următorul material vom veni și cu alte detalii în ce privește acest proiect de viitor, însă azi, ne vom rezuma la una din cauze și vom da și răspuns.

Tema de față m-a pus într-o oarecare încurcătură având în vedere ”elementele concrete de supunere”
De obicei, căsătoria începe cu o pregătire premaritală în care trebuie să evaluezi:
- motivele pentru care te căsătorești,
- obligațiile care ni le asumăm.
- să te cunoști pe tine însuți.
- și bineînțeles să cunoști cât poți de bine persoana cu care te căsătorești.
- te încrezi sau nu, în Dumnezeu?

CELE TREI ELEMENTE: ”dragoste, respect și încredere”

Poate există voci care incriminează întrucâtva versetul Biblic sau poate că unii necunoscători încurajează a altfel de stăpânire în familie atunci când aude cuvintele: "femeia să se teamă de bărbat" (Efes. 5:33), fapt care ar da un avânt nepermis soțului în
a-și impune cu violență punctul de vedere în relația de familie.
Cei ce vor dori să-și sporească atenția asupra textului integral citit din Sfânta Scriptură, vor observa că autorul biblic, vorbind despre căsătorie, face trimitere la analogia însoțirii dintre Hristos și Biserică. Textul de la Efeseni cap. 5:25* îndeamnă pe bărbat să-și iubească soția până la sacrificiul de sine, "așa după cum Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească". Ceea ce trebuie reținut de la început este invitația la îngăduință pe care o face Sfântul Apostol Pavel soților, când zice: "supuneți-vă unul altuia, întru frica lui Hristos". Este un îndemn spre unire în duhul înțelegerii și al acceptării voii celuilalt, sub protecția atotcuprinzătoare a temerii de Dumnezeu, tocmai pentru că "frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii" (Pilde 1: 7).
Teamă, aici înseamnă respect și adorație. În acest sens trebuie înțeleasă și teama de Dumnezeu, despre care știm că se spune că este începutul înțelepciunii sau baza înțelepciunii. Teama față de Dumnezeu este respectul față de Dumnezeu. Privirea la Dumnezeu cu supunere și cu adorație. Dacă tu îl respecți pe soțul tău, înseamnă că te și încrezi în soțul tău. Și dacă te încrezi în soțul tău, te poți încredința pe tine însăți lui, te poți supune lui.
Ai trei elemente de bază ale relației tale cu soțul tău: ”dragoste, respect și încredere”.
Și atunci, iată imaginea de ansamblu:
- Întâi este relația ta cu Dumnezeu. Tu te-ai supus pe tine însăți Lui pentru că El ți l-a dat ție pe Fiul Său ca să moară pentru tine.
- Și din relația ta cu Dumnezeu îți vine porunca să accepți ceea ce El ți-a pregătit, ca soțul tău să fie capul tău. Adică să fie șeful familiei;
- și îți vine porunca lui Dumnezeu, ca tu să te supui soțului tău.
Chiar dacă n-ar fi nimic altceva la mijloc între tine și soțul tău, decât relația ta cu Dumnezeu, tu te-ai supune soțului tău, nu numai pentru relația în sine cu soțul, ci tu te-ai supune soțului tău din dragoste față de Dumnezeu, dar tot Dumnezeu ți-a dat și dragoste față de soțul tău și respect față de el și încredere în soțul tău. Și toate acestea transfigurează supunerea ta față de soțul tău în supunere naturală, aducătoare de bucurie și de împlinire asemenea Bisericii ca Mireasă a Lui Hristos.
Porunca lui Dumnezeu îți spune să te supui soțului tău ca Domnului.
Cum te supui tu Domnului? Tu te supui Domnului pentru că El ți S-a supus ție.
El a murit în locul tău. Dar tu constați că și soțul tău ți s-a dăruit ție.
În, 1 Cor. 7: 4 citim: „Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul, tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci femeia”.

Esența adevăratei căsnicii este aceasta, că nici unul dintre voi nu-și mai aparține lui însuși, fiecare se dăruiește pe sine celuilalt, i se supune pe sine celuilalt. Și tu știi că soțul tău ți s-a dăruit ție, o simți, o vezi în toate atitudinile și în toate trăirile lui. Și tu îi răspunzi așa cum i-ai răspuns Mântuitorului.
"Temerea" este circumscrisă prezenței lui Dumnezeu în viața noastră și în casa noastră, de aceea apostolul, atunci când vorbește despre unitatea dintre ei, adaugă: "Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică"(Efes. 5: 32).

În acest context trebuie înțeles cuvântul despre "temere" amintit de Apostol și nu în accepțiunea încurajării unui comportament violent ori a impunerii forței brutale uzând de constrângere, intimidare și terorizare și culminând cu lovituri fizice: maltratare, brutalizare, bătaie ori chiar cu lovituri cauzatoare de moarte. Soția nu este și nici nu poate deveni victima forței oarbe a soțului și nici instrumentul exercițiilor de violență ale acestuia. Ea nu trebuie "să se teamă de" bărbatul său - pe care îl iubește și îl prețuiește; tocmai fiindcă îl iubește și îl prețuiește, trebuie mai curând "să se teamă pentru el" ori "să se îngrijoreze de el - să se îngrijească de el", petrecând împreună întristările și bucuriile vieții.

Efeseni 5:25 ”Bărbaților, iubiți-vă; nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea....”
Deci din start dacă ne întrebăm ce e mai ușor? Supunerea sau dragostea maximă ? E simplu răspunsul....Mai este greu pentru o soție să se supună unui soț care o iubește așa de mult?
Căsătoria așa cum este văzută de Domnul este o binecuvântare, nu un coșmar.
Așadar rugați-L să vă fie El stăpân al vostru în vecii vecilor. Numai când vine El cu harul Lui în voi, războiul care vă macină încetează. Amin!