ridurile s-au strâns la sfat descâlcind tăcerile
amintirile bat pas de defilare prin fața tribunelor goale
uralele duse de vânt sperie porumbeii
adormiți printre firimituri

defileul fricii desparte o taină de alta
aici pe malul ăsta miroase a iarnă viscolită
numai sângele se zbate în scocuri
răsturnând primăveri uitate

măștile venețiene se desprind din palisade
cărămizi măcinate de ani și frustrări
de sub tencuieli inutile
răsar toate îndoielile

oglindă oglijoară,
ce vis urmează să moară?