agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-03-10 | |
Dacă tu, cel care știi să citești, ai ști că după moartea ta ai continua să exiști, într-o formă sau alta, în afara corpului pe care l-ai lăsat în urmă ca pe o mănușă, ai putea vedea, simți, pluti, în lumea asta oarbă, dar și în celelalte, pe care nu le vezi acum din pricina corpului care te orbește, ți-ar mai păsa ce mănânci, unde dormi, dacă ai mașină? Ar mai exista ură, invidie, îmbuibați, biserică, corporații, Rusia?
Visul. Ce este visul? Cum de poți vedea, mirosi, trăi în el fără să-ți fie foame, departe de corpul care doarme? Ochii aceștia, care îmi astupă vederea, ca niște dopuri. Un tirbușon, dau un regat pentru un tirbușon! A trăi, adică a dormi în corpul care se agită, orbit. septembrie 2016: În calendarul din bucătărie apare brusc un poet numit Pietro Metastasio - născut la 3 ianuarie 1698... Reclamă: ”Ai grijă de copilul tău!” - Dar copilul meu sunt chiar Eu! Un pahar de frison vă rog! ”... și prima stea-i asemeni cu cea din urmă casă ...” ”... și-n luciul frânt al iazului cel clar / simțirea mea cu peștii se scufundă...” (Rilke) Personaj (nimfă?) cu degete de mâini la picioare și cu degete de picioare la mâini ... poet=condiție de violonist pe Titanic titanul din violonist doamne vorbești cu mine sau prin mine? redevin clepsidră cu polvere di stelle? da, atât de multe nescrise închise în sinele său încât oamenii care treceau pe lângă el pe stradă se simțeau împinși cu capul în jos fără să știe de ce da, pe fiecare Titanic există cel puțin un violonist da, în fiecare violonist există cel puțin un titan da, să iau un clopot și să-mi sparg dinții da, asta ar trebui făcut. ”mon coeur sur ton coeur, lourd comme un cheval mort” (de fapt corps) - Que Je T'aime - Johnny Hallyday Auteurs: Lucien Thibaut Compositeurs: Renard Jean adoratorul ideii de nepăsare nu putea rămâne mai niciodată nepăsător cronica disperării, cronica nepăsării cronica unei nepăsări disperate, exasperate nepăsător din pasiune pentru ideea de nepăsare ”Fericirea începe în burtică” (reclamă Realitatea, 8.11.2016) ... și să vă fie viața o teleenciclopedie! prin viață ca o perie de closet: mereu în acțiune, în acțiune, în acțiune! banc comunicat de bunica, pe vremea când aveam 8-9 ani: - Ce mâncăm azi? - Cartofute-n ghizdăgaie cu ceapulă pe deasupra! Câteodată privim la genii cu o curiozitate de cimpanzei în cușcă: nu înțelegem cum de au scăpat de nebunia cretină în care trăim noi, ceilalți, cu toții... 7 milliards de voisins - emisiune RFI - cinism tipic francez Când mă opresc din citit sunt tentat să mă gândesc cât din ce am citit am reținut: Coșmar! Așa că încerc să citesc fără întrerupere, mereu, non-stop, forever. Dar nu pot: Coșmar! Stafii prospere care ți-ar cădea în genunchi, în extaz, dacă ai reuși să te ridici deasupra coșmarurilor... Și rămâi uluit văzând că-ți cad chiar dacă nu te-ai ridicat deasupra coșmarurilor. Coșmar! Gata să te admire, în caz de succes, pentru că ai învins ”greutățile vieții”... Dar ”greutățile vieții” sunt chiar ei, sclavi îndrăgostiți de propria sclavie care-și plimbă neantul prin insule exotice, prin tine... ”Dacă ne-am putea ține de Adevăr așa cum ne țineam de fusta mamei când eram mici...”, spune Liceanul (Liiceanu) În sine lucrul nu e greu - doar că devine Imposibil pe măsură ce cedăm ”educației” și începem să luăm lumea aceasta în serios. Intrăm în pădurea arterelor unduindu-se în vânt Dă-i pedală! Vei pluti pe deasupra pădurii arterelor unduite de vânt. Sandwich cu studii impromptu Vom intra în Moarte exact așa cum am intrat și în Viață: urlând, înspăimântați, dezgustați? congestionați, zbătându-ne... apoi treptat liniștindu-ne, zâmbind unui chip, care nu va fi al mamei... făceam un fel de windsurf pe Stix la o curbă Charon traversa fără să se asigure n-am mai putut să-l evit sau n-am vrut? vis? în care mă dau cu coșciugul pe o pistă de bob intru în panică pentru că nu găsesc frânele, cârma etc ”Vrem ca suferința în comunism să fie declarată patrimoniu Unesco imaterial” (Radu Preda la RFI, 3.11.2016) Îmi place să pipăi cu mâna neprotejată mănușa fierbinte cu care tocmai am scos cratița din cuptor... un fel de sfidare a arsurii: ai vrut să mă rănești și acum ești cuminte ca un cățeluș! hehe... Privindu-mă în oglindă încerc să înțeleg ce ar înțelege cel care m-ar privi în ochi... Peste imaginea descrisă undeva mai sus, aici, se toarnă asfalt, se lasă să se răcească și se invită copiii să se joace cu cretă colorată. 29 oct 2016, ora 1.00 ora României. Jurnalul RFI începe așa: ”Bonjour, il est minuit!” aburul rezultat din respirația unei prune septembrie 2016. La RFI, jurnalul de seară, se spune că la granița dintre Eritreea și Somalia, grănicerii au tras și au ucis mai mulți oameni care vroiau să treacă în Somalia în căutarea unei vieți mai bune. ca să scrii bine trebuie să-ți vinzi nu sufletul ci sănătatea mintală Cât timp vom avea Vot universal, vom avea și Prostie universală. imaginează-ți locul gol din spațiu lăsat în urmă de bucătăria în care stai acum atunci când blocul nu va mai fi. ”În același registru dubitativ, sursa menționată precizează că...” (Matei Vișniec) - Foarte elegant, foarte MICHETAUX! Tot el: Femeia ca și câmp de luptă. Țara la menopauză Menopauza țării Nu cer să mor. Cer doar să fiu scutit de obligația de a asista ”live” la nebunia lumii. Nu găsesc antidotul, protecția. Încasez totul în plin. Până când... Lucrurile care contează durează luminează se spun în șoaptă. ÎN ȘOOAAAAPTÃÃÃà BÃÃÃ!!!! Cu cât vom fi mai mulți cu atât regulile gramaticale vor conta mai puțin. Este vremea revizuirii edictului Creșteți și înmulțiți-vă! Un bătrân a luat foc în timp ce încerca să dea foc gunoaielor de pe câmp (Realitatea TV, 7 septembrie 2016) comă, arsuri 55% dar viu Mishida - lecția despre sinucidere Revista presei înconjurătoare Nu vom mai vedea niciodată autobuze și tramvaie cu oameni pe scări? Ne trebuie Carpații? La ce? Panama Pampers O viață dedicată simplificării bagajelor. Eu îmi apăr: 1 Sărăcia 2 Nevoile neamul să se apere singur de cei pe care i-a votat Înger în ger Îmi doresc ca pe lumea cealaltă să primesc ceva echivalent unor plămâni care să-mi permită să fumez non-stop fără să amețesc. Vârsta la care cei tineri refuză Tristețea cea bună și aleg tristețea cea-cea-cea O dată m-am surprins luând urma propriei mele transpirații. Unde te duci tu transpirație, creație...? Revoltat că omenirea nu a luat la cunoștință nici până acum de fierberile mele. Scrisul ca dat în foc. Intru într-o librărie și mă pune dracu să deschid la întâmplare Sfârtecări de Cioran: ”Cunoașterea nu e decât o formă a Decepției”. Ce să zic? Veninoase păsărele pe la cuiburi se adună. Noapte bună. ”Noi, limba română adică...” (Nichita Stănescu) ”Să nu te lași elucidat. Să pleci la timp... Este frumos ceea ce pleacă la timp” (Respirări pag 235) Gloanțe prin păr și prin ochii căprui... Nu mai pot să mă prefac că îmi pasă atâția și atâția ani de stat la coadă la viza de intrare în propria mea viață în propriul meu corp în propria mea minte născut ieșit din minți soarele, tenisul, dinții mei, ai tăi, ai lui soarele mamei mele, al mamei lui, al mamei ei, la coadă la viză cu două rațe sub brațe cu două raze sub brațe ieșit din minți încă din naștere Oamenii care merg dimineața la serviciu nu există pentru oamenii care dimineața dorm și asta pentru că cei care dorm, dorm, iar cei care merg dimineața la serviciu nu merg nicăieri deci nu există. Port ideea că aș fi putut fi un scriitor ”de succes” ca pe o nurcă la gât. Versul ”erai curvă, eram pește / împărțeam banii frățește” ar putea schimba lumea din temelii. Shimon Peres l-a cunoscut pe David ben Gurion (fondatorul statului evreu) în timp ce făcea autostopul. Fiecare artist spune ”în mine este dumnezeu” și fiecare celălalt artist zice ”Ba nu, în mine este Dumnezeu” și fiecare fiecare celălalt celălalt zice ”Ba nu, sunteți proști, în mine este Dumnezeu” și... Baconski - puful mental Sunt atât de mulți idioți printre semeni încât individul se află permanent sub presiunea de a se crede Perfect. Cei mai mulți cedează, înecându-se astfel în marea de idioți. Mai ales că individul este proiectat cu ochii înspre afară! Și ai trupului și ai minții! François Lăutar 4.10.2016 Chiar înainte de ședința de ora 11.00 la birou telefonul sună cu alarma de dimineață (setat la 6.50) Mă uit la telefon, era ora 6.50, 2 ianuarie 1970!!! Adio timp, curvă ce ești! Transgender dezaxat! Comentariu la o postare cu poza portret a Monicăi Macovei: ”Ce meclă de bețivă!” Realități paralele. Elefterofobie=frica de libertate Firmă românească: ”CAPRA VECINULUI SOLUTIONS” - DV 1.09.2016 Lasă-mă Doamne să-ți fiu stilou. Pix. Creion. Pană de gâscă... Scrie doamne cu mine pe pereți, pe scoarța copacilor, pe asfalt, pe garduri să înțeleg ce sunt și ce mai cat pe-acest pământ. - Vorbești despre Dumnezeu? - Hm... nu-i place să i se spună așa, e un tip modest ... (replică într-un film nemțesc, în care un înger vorbește cu omul lui). Îmi crapă sufletul strigoaico! Ieși, ieși afară! ”Ploaie în luna lui marte”. Păi ce, Marte are lună? Băgați-vă poeziile în cap! cuvintele acestea, șirurile pe care le formează, caută să urmeze un anumit contur - sunt elastice - pune-le la gât, ia-le în gură, întinde-le - SUNT pe urmele tale Trotinetele întunericului întunecarea trotinetelor Sigur că scrisul, toate șirurile de cuvinte, se vor duce până la urmă dracului odată cu sfârșitul lumii. Dar până atunci? Un spârc. Despre asta e vorba. Un spârc! ”Mamă mi-am spălat vasele, vino să mă pupi”, strigă bătrânul în minte. Pisici baobab - întinderi nesfârșite de pisici-baobab Texte pentru poeți (a nu se lăsa la îndemâna adulților) Starea poetronică Trecutul - o haină udă care mă-mpiedică să înot în propria mea viață (Tudor Chirilă) Acolo, printre algele Posedonia... diacritice: Dor de tata - dor de țâță. Oriunde m-aș duce degetele mele mă urmează orice aș gândi, degetele mele își dau că părerea ... cu oricine aș vorbi degetele mele ciocăne într-o ușă orice aș scrie degetele mele se unesc ca de închinăciune ”de parcă am scruma în craniile celor care ne-au iubit” (Dana Banu) Bada Banu Când ai să scrii la fel ca Cioran, ai să fii la fel de mort ca și el. Cineva spunea în Dilema că față de invazia propriilor gânduri poți avea atitudinea câinelui (care aleargă după osul pe care i-l arunci) sau atitudinea leului care sare la gâtul celui care aruncă osul (piatra). ”Credeam că m-am vindecat / dar de fapt m-am infectat / cu inima ta / și cu ceața din ea” (Vița de vie) Angelin Prejlocaj, balerin și coregraf... M-am născut, deși nici eu nici mama nu am dorit asta. Echilibru Femei cu picioare neobișnuit de lungi din care copiii cad la pământ ca din niște castele înalte turnuri crenelate calcă cu pași mari pe întinsul acestei lumi cenușii copiii cad, vâjâie aerul, se izbesc de pământ, se fac terci, mâzgă femeile cu picioare neobișnuit de lungi învață să patineze caută, și chiar găsesc un fel de Echilibru îi învață și pe iubiții lor tați alunecă toți, cu grație, pe mâzgă se bucură de viață... râd, bifează împliniri... Demonul care ne îndeamnă pe toți să ”publicăm” pentru ca cei care au găsit Adevărul să fie înăbușiți prin număr și zgomot Cuvântul ca înlocuitor al extrasenzorialului - ce improvizație, ce cârpeală ieftină ... Întrebări ca - cine sunt eu - care este locul meu pe lume - care e scopul, sensul meu - sunt cele care ne-au scos pentru totdeauna din Paradis. Noi suntem cei care am topit Paradisul cu aceste întrebări formulate în cuvinte, extrasenzorial reșapat. Mă uit la chipul anumitor femei și-mi dau seama că numai vârsta pe care ele își închipuie că o am privindu-mă le împiedică să-mi strige pe loc ”Ia scoate o foaie de hârtie! Extemporal” Nu știu, nu au alt azimut în viață decât asta! Lunetristul, artristul Rousseau, flăcău fiind, aștepta la fântână fetele ca să le arate puța (Liiceanu) A murit cu inocența pe piept, la înmormântare i-au așezat inocența pe piept. Un discurs trebuie să fie precum fusta unei femei: suficient de lung ca să acopere subiectul și suficient de scurt ca să atragă atenția (trainer PR Realitatea)- vezi și Cioran, marea artă este să știi să te oprești, să nu spui totul etc Câteodată îmi vine să scriu cuiva ”Au!” sau ”He!” sau ”Iiiii!” cuiva anume, să știe de mine, să înțeleagă, să răspundă ”Da, știu ce zici” Am început să latru la cuvinte și ele trec, mă ocolesc cu precauție, cu un fel de mirare, cu un fel de reținere ... Ce-o vrea câinele ăsta de la noi? Care e sensul lui? Unele îmi bagă bățul prin gard ceea ce mă isterizează total, am impresia că pot să le apuc în ciuda gardului. Mamă, ridică cortina! Un fum în plus și inima mea va exploda în mii de culori. Șerban Micheteaux Calendar de bucătărie: ”Cel de al 34-lea președinte al Mexicului, Pedro Jose Domingo de la Calzada Manuel Maria Lascurain Paredes acondus țara timp de mai puțin de o oră, după care a demisionat”. Una dintre ființele mele interioare e o țigancă ea are doi ochi un ochi este negru celălalt este statuia lui Rembrandt în ploaie din pricina ploii nimeni nu vede că plânge ține în brațe un pui de liliac descriere: ține pe cap un tomberon vechi de tablă descriere: buzele ei sunt ca vântul descriere: pe fruntea ei blănoasă scrie ”Port Royal” De la noaptea minții la noaptea nunții nu e decât un pas de la noaptea nunții la noaptea minții la fel. La Isla Bunica N-a ști nimeni că m-am dus numa m-or vedea Camus. Mamografia, mamografia, din care tu îmi zâmbești... Salman Rushdie mărturisește că a devenit expert mondial la Super Mario (interviu TVR HD martie 2017) Percepția pe care o am asupra ghioceilor din pădurea Băneasa se întunecă de la un an la altul, se blurează, devine tremurătoare, devine un perete de ciment.... Universitățile americane interzic studenților să citeze lucrări mai vechi de 5 ani? de ce ne mirăm că Trump a fost ales președinte? Joi 10 noiembrie 2016, ora 8.17 Deschid FB și prima notificare este următoarea: ”Grigore Vasiliu Birlic tocmai a postat pentru prima dată după ceva timp” Iohannis: A fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău Sfârșitul emisiunii: Doamna doctor Teodorina Secară. La revedere! Corsetul mental. Elefterofobia - frica de libertate, de a fi obligat să gândești singur ... Într-o astfel de culpă a apărut ea De câte ori mi se înfățișează ”realizările” cuiva, pe retină îmi apar peisaje post-atomice (artificii, petarde și conjuncția și demolează un poem foarte bine construit etc etc etc) ”E un om foarte inteligent, a studiat și pe-afară” - și pe-afară a rămas! ”La un moment dat Mihai Șora a fost invitat la Casa Scînteii să i se dea îndrumări personalede către cutare ștab din acele zile. Întâlnirea avea loc în una din acele enorme săli, cu o masă nesfârșit de lungă și de pompos-greoaie la mijloc, cu scaune înalte împrejur. Mihai asculta, asculta, apoi brusc, cu o mișcare elastic-gimnastică, s-a sprijinit în mâini pe masă și a sărit cu picioarele pe ea, coborând însă apoi îndată și așezând-se cuminte la loc pe scaun, fără alte explicații. Preaînaltul interlocutor a rămas cu gura căscată în așa măsură încât nu i-a venit în cap nici o observație sau admonestare. Mihai și-a încheiat relatarea zicându-mi: - Iată care a fost cel mai mare act de dizidență al meu în anii stalinismului - ” (Virgil Nemoianu, Dilema Veche 3-9 noiembrie 2016) Catedrala Sfânta Reparata din Florența Mi-am dat în urmărire generală confortul mental. L-am condamnat cu arest la domiciliu... etc. (la domiciliu - ce indulgent sunt când vine vorba de confort) Repetiție Sufletul meu s-a întors de la Salamina. Repet: cerul a căzut în mine însumi devenisem clepsidră pentru stele Se aude? Repet: stelele mă gâdilau la buric sexul meu era o peninsulă în marea vaginelor părul meu se făcuse de piatră Se aude? Repet? Unde este punctul din care nu mai pot fi urmărit? marmelada e slănina muncitorilor - discuție pensionari Hala Obor 3.12.2016 câtă foame Doamne! coeficient de neliniște mai mare sau egal cu zero lecția despre scris - legarea mâinilor la spate - căderea în gânduri... titlu: ”Efectele secundare ale vieții” (adjudecat de Vlad Zografi) ”Hai să ne clădim o casă cu pereții de mătasă și ferestrele cu pleoape ce se-nchid când mi-ești aproape” (Emil Brumaru pe FB) Sign out! Nu e greu deloc: așa cum ieși din căsuța de mail sau din contul de Facebook așa poți ieși și din viață. ”Nu te juca cu tusea productivă” Bine, hai să recapitulăm, ca să ne înțelegem: mai întâi ne chinuim, ascultăm plini de speranță Europa Liberă, ne emoționează vocea regelui, apoi cade Ceaușescu, ne speriem de anticomuniști și-l votăm pe Iliescu... sau cum a fost? La patinoar în Cișmigiu Patina așa, absent, când, la un moment dat, observă că patina exact în ritmul gândurilor care-l traversau se insinuau, apoi îl invadau mișcările de pe gheață urmăreau cu precizie milimetrică mișcările gândurilor mirat se opri imediat la mantinelă ca să înțeleagă ce i se întâmplă dar, tot imediat, Absența se reinstală cu voluptate în întreaga lui ființă - cu urechea ciulită către sunetele care vin din celelalte lumi pentru a înregistra și apoi a difuza aici, în această lume, la volum maxim, sunetul sau ultrasunetul care să inhibe pentru totdeauna nașterile de oameni în Această lume ce fel de Nasa îmi finanțează radarele? infrastructura, monitoarele, nesomnul de mă simt atât de împlinit pierzându-mi treptat energia vitală cu acest Unic Scop? ... și peisajele - aveau o anume profunzime, ai fi putut să te scufunzi în ele, era un fel de chemare... arcada unui pod de piatră peste cristalul unei ape era un tunel care te sorbea acum ce vezi? doar un perete desenat maturizarea înseamnă pierderea dimensiunilor în felul în care copacii își pierd frunzele... Doamne bibelou de porțelan, obiect cu existența antiefemeră poate că ai căzut și te-ai spart și te-ai făcut țăndări noi suntem țăndările tale 0 țandără 2 țandere 3,14 țăndări cum ne-ai mai putea auzi? 2 îngeri mă înșiră, unul mă deșiră 3 îngeri mă înșiră, unul mă deșiră... În carte nimănui nu-i pasă cum ai trăit. Aici îngerii înoată pe spate, cu mișcări ample... Dacă, printr-o minune, mi-ar fi dat ca după moartea mea să văd că pe pământ statuile ar continua să se alinte sub frunzele căzătoare, că veverițele ar continua să foșnească prin iarbă, că urșii polari, girafele, tapirii ar continua să respire și să scruteze zările și că niciun om nu ar mai fi pe pământ ca să interfereze cu toate acestea aș lăcrima de fericire la capătul vieții gândirea ca o țigară fumată cenușa neuronilor... Moartea este mai dreaptă și mai exactă decât Viața Dacă sufletul este de natură EXCLUSIV divină (Lorentz) - aceeași ”materie” cu Dumnezeu, bucățică din el) atunci ar trebui ca NIMIC să nu-l afecteze, nimic să nu-l modifice... Ce poate fi mai dureros decât Durerea de a nu putea scrie... deși ai putea ... și ce poate fi mai RODNIC ca durerea? În fugă, la intrarea în metrou, o vânzătoare de ziare la măsuță: ”Ieri am avut 30 de Libertăți și am vândut numai 15” (30 decembrie 2016, ora 7.30) Gunoier - înger - haine curate - atingere pe umăr Pe peron (Piața Victoriei) mă încălțasem cu cele două trenuri care plecau în direcții opuse, ca niște skiuri... acolo, pe peron, femeia-câine mi-a zvârlit un surâs fiecare om e un obstacol, un loc de dat cu capul, de ce mă, de ce? bumperii vieții mele Era atât de agil încât reușise să muște gheara tigrului care-l ataca Când acționez un mecanism panica sufocantă care mă apucă la gândul că acel mecanism s-ar putea strica în mâna mea, senzația de sfârșit al lumii... Nimeni nu mai e dispus să-și pună în discuție propriile convingeri și asta în primul rând din pricina EXCESULUI de informație. Este o formă de autoprotecție. Există o limită a capacității omenești de a acumula informație. Cei care gândesc cu mintea proprie sunt extrem de puțini, iar din acești puțini, încă și mai puțini au capacitatea de a se pune permanent la îndoială ... Ignoranța e ticăloșie? Faptul că soarta socială îmi este decisă de o majoritate ignorantă, adică care nu știe lucrurile pe care le știu eu, sau se face că nu le știe, este o ticăloșie? Dar Specia căreia îi aparțin este mai Bătrână decât mine. Nu-i poți pretinde luciditate unei ramolite. Este mai bătrână și mai greu încercată și excedată de puhoiul întâmplărilor, nenorocirilor etc. ”Rațiunea”, așa cum o văd eu, a fost dată peste cap la nivelul speciei. Specia este o jucărie cu arcul dat peste cap. O siguranță arsă, poate mai multe, poate toate ... Oricât de bătrân aș fi, mintea/sufletul meu e un copil în raport cu mintea/sufletul Speciei. Specia mea e o mamă sclerozată. A trăi, a accepta rolul, viața este primul act de corectitudine politică. Peștișori-pilot din toate țările uniți-vă! Gândiți Gândiți-vă (care e diferența?) Concept: Gălăgie mentală. A nu interzice copilului masturbarea ar însemna reabilitarea rolului social, civic, al Visului (în sensul pieilor roșii) Autocunoașterea nu are cum începe decât cu masturbarea... Puliță Tărâță Recomandare pentru ameliorarea sănătății mentale: Oricând aveți ocazia, legați de piciorul mesei șireturile celui care ascultă lecția. Trezire! Chiar și cu Olguța în guvern, în creierii munților undeva pâraiele continuă să susure. Respectul pentru șmecheri la români. Vasile Damian: ”... ar exista 60 000 de copii CONCERNAȚI de această stare de fapte” (6 ianuarie) ”cei plecați au trimis în țară și până la 10 miliarde de euro pe an, o cifră DIVIZITà la trei după criza din 2008...” (idem) ”Nu vă bronzați în mod idiot” (vorbă franțuzească redată de Matei Vișniec în conferința despre festivalul de la Avignon) ”Pentru ca vorbele mele să aibă mai multe aripi, vă propun să vedem filmul” (idem) 25 de teatre din Avignon funcționează în foste abații, biserici etc ”Ce bine că l-a rupt apa și a rămas numai poezia din pod” (despre podul de la Avignon) Nu e vorba de necredință ci de anticredință (cum se poate complica sufletul în asemenea hal?) Iarna (dumnezeu) ne-a luat din nou prin surprindere biserica l-a transformat într-o corvoadă, ca la deszăpezire unde este punctul din care nu mai pot fi urmărit? Luați prin surprindere de dumnezeu ca de zăpadă copil fiind treceam prin zăpadă ca prin aer, ca printr-un aer nou, mai proaspăt... cum ar fi putut fi drumul ”blocat”? greu este să nu te temi de ce se tem oamenii (Tao) România a trimis o freză în Bulgaria ca să-i salveze pe românii blocați în ”coșmarul alb” de acolo (Realitatea TV - ianuarie 2017) Motorul smereniei, cum funcționează? Eu îi tot dau la cheie și nimic. Frânarii vieții mele: mama, tata, iliescu, voința neamului. Prost. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate