2 oameni care se iubesc sunt 2 oameni care, alături, străbat o cale, când cu bucurie nesfârșită, când cu dureri stranii catifelate, când cu împăcare, în contratimp recuperându-se reciproc.

Suntem sclavi ai sufletului, ai nevoii lui de roșu, de fragilitate, de atotputernicie, de viață.

Întâlnirea noastră trebuie să fie acel exemplu pe care oricând să-l putem da pentru a argumenta „secunda infinită”, demontând orice teorie a relativităţii.

Asemenea minţii, şi sufletul trebuie exersat în mod constant pentru a evita o posibilă cădere în anonimat.

Într-o iarbă verde, picurată cu roșu, inevitabil timpul se prăbuşeşte în veșnicie.

Când nu mai este loc pentru trup, te încredinţezi zborului.

Dragostea doare adesea, asemenea unei injecţii cu eliberare prelungită.