agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-12-30 | |
naiv tânăr făt frumos tare mândru şi chelos
după ce nesăbuit vânător amuşinând urma iubirii de la izvorul nesecat al vorbei spre misteriosul labirint asemenea argonautului disperat după lâna de aur pierdut prin păduri bătrâne ori jungle încă necălcate precum curca de cocoş şi baba vergină de moş flămând şi însetat am nimerit direct prin ochiul furtunii clondirul fermecat în care supura nectarul de fotoni al pieritoarei stele ce ca o muiere nemurirea-şi germina orbecăind neghiob în beznă mă strecuram printre cuante energii stranii umilind gravitaţia mă înălţau dincolo de cer marea nebunie de afară dezlănţuire cu fulgere şi trăznete ce mă împinsese către peştera ferecată îmi sporea îndoielile ca un picamer în cap îmi pulsau gânduri bete de damful dulceag acidulat al ciorbei de feromoni împiedicându-mă să dezleg taina din ghiocul ţigăncii care-mi bolborosea despre ulciorul unui trup de fată mare ce mă aştepta timidă şi zgribulită să-mi testeze polaritatea miner nepriceput abia săpam tunel prin umectul prafului stelar terenul accidentat zgomote ciudate şi temperatura în creştere dar mai ales lipsa de experienţă mă îndemnau la precauţie dară eu nătătol fără orice protocol desculţ şi cu capul gol nu păşam alunecam nerăbdător şi semeţ înainte înapoi cu aproximaţie călăuzit de imaginara hartă a instinctului ca omidă a păcatului către sămânţa mărului sacru din al cărui ispititor fruct ştiam că mi-e interzis să muşc păcătos notoriu atras de tainica chemare a sfântului blestem mă târam prin focul iadului mestecând ceva cu gust de rai târziu cam după ce habar nu am cum mi-am dat seama că scheletu-mi rămăsese afară şi sunt pe cont propriu mi s-a urcat sângele în creştet şi am început să mă întăresc creşteam creşteam de parcă mâncam din baniţa cu jăratec şi ca în poveste din gloabă deveneam cal nărăvaş gata să înghit pe nemestecate toată ot(r)ava dorului mi-am dat drumul am început să nechez şi să mă încur sălbatic într-o cursă în care dărâmam orice obstacol vinovat buiestru fără frâu fără căpăstru pactizam cu universu’ într-un dans frenetic în care olog valsam în ritmul vieţii pe ameţitoarea pajişte unde ascuns mă pândea lasoul mă încuram muşcam cântam loveam ignorând pericole din jur dar să nu o mai înfloresc ori vorba să prea lungesc exact ceea ce cândva ursitoarea îmi spunea s-a şi întâmplat - îmbrăţişarea cleioasă fierbinte umedă şi perfidă ca strînsoarea fatală a unui animal constrictor în al cărui abdomen cinez că uite încă mai halucinez când m-am trezit aveam creierii împăştiaţi cât calea lactee epuizat şi ruşinat am vrut să fug să fug şi să uit dar jur că încă nici acum nu ştiu eram tatăl eram fiu cred că plin de ape am rămas ascuns ca într-o gaură de şarpe din care obosită iubirea cât o inimă mă sapiensa idee ca o şirtă care se mărgărita ba se deşira ori se povestea şi uite aşa armăsărind din stea în stea du-te-n sus şi vino-‘ncoa când pe jos şi când în şa tot petrecându-mă soarta sănătos şi duios am crescut acolo os până am ieşit pletos
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate