agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-15 | |
În ‘96, Cristi (fratele mai mic al tatei) a murit
după ce s-a aruncat de la etajul patru, sărind prin fereastră. De aproape treizeci de ani mi-e frică să mă privesc în cioburi. Curând camera lui s-a făcut o pasăre ce visa sǎ-și taie din aripi. Nu împlinisem nici șapte ani când am văzut pentru prima dată cuiele înflorind în lemnul singurătății. Era prea multă lume doar eu culegeam flori ele intrau înapoi în pământ și nu mai aveau să fie văzute vreodată. Nu știam că poezia poate fi o promisiune care are puterea să treacă dincolo. Viața are o groapă comună pentru toți iar sinucigașii sunt lepădați în capătul cimitirului. Dar în lumea asta se judecă dupǎ mintea oamenilor iar ei nu știu câtă dragoste poate plânge în ochii unui copil. Cristi avea douăzeci și unu de ani neîmpliniți și trupul lui frumos primea deja botezul pământului. Nu puteam să vărs lacrimi căci moartea era vie și lacrimile ei nu mai au niciun gust care să poată fi încercat. I-am păstrat cărțile preferate uneori făceam avioane din hârtie și coloram cuvinte pentru lumea lui. Am scris cu degetul retezat pe toate ușile de la morgă dar dragostea nu mi-a răspuns. Să fii îndrăgostit e ușor, să iubești e atunci când am înțeles cǎ Dumnezeu mi-a dat o foaie albă pe care să pot săruta cel mai frumos rai pentru Cristi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate