agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-16 | | așa cum comitetul olimpic nu se grăbește să introducă dansul la bară ca probă oficială nici eu nu mă omor cu rugăciunea doar fac ce fac alții să supraviețuiască mă rog doar atunci cînd am nevoie dau de pomană numai celor ce merită țin sărbătorile din popor și cele legale -ca vînătorii cu bun simț ce mulțumesc animalelor împușcate că s-au sacrificat să aibă ce pune pe masă- așa mulțumesc și eu oamenilor că mi s-au dat ca să am ce pune în viață * nu știu dacă bunătatea mă face cu adevărat un om bun sau doar sincer ceva se rupe în mine de parcă un amstaff ar trage cu dinții de sufletul meu cînd văd bătrîna de la intrarea în piață vinde cinci ouă cu 40 de bănuți bucata stă gârbovită de parcă spinarea ei e un cuibar prin care scotocește febrilă brigita înainte de a deveni sfîntă pentru fiecare sicriu coborît în pămînt ca o sondă trimisă să exploreze planete necunoscute ceva plesnește în mine de parcă sufletul ar fi o vînătă de import ținută prea mult pe foc * în urmă cu vreo șaptșpe ani mă întrebam dacă taică-miu mai trăiește nu pentru că îi simțeam lipsa ci pentru că dădea bine să ai un mort în familie o scuză credibilă pentru eșecuri în plus femeile sunt topite după bărbați care știu să gestioneze o dramă acum cînd mă întreb dacă taică-miu mai e în viață îmi închipui că sunt johnny cash îmi provoc răni să văd dacă mai simt în momentele de revoltă cînd cineva vorbește despre dumnezeu-tatăl îmi spun că nu-i nicio diferență așa cum pe taică-miu îl știu doar din poze pe dumnezeu îl știu doar din icoane restul e pură îmaginație e drept că mă aștept într-o zi -defect profesional de pe vremea cînd eram reporter- să-mi dea dumnezeu telefon să-mi spună că n-ajung nicăieri cu credința mea tabloidă că în lipsa unui punct de vedere oficial responsabilitatea celor scrise îmi aparține și dacă tot îl pomenesc să-i scriu măcar numele cu literă mare * a nu se confunda zilele proaste cu zilele în care nu sunt bun de nimic dar o dimineață pe săptămînă mă iau la palme pentru că bunătatea mă face nehotărît: în hala din piața centrală sunt două dozatoare de lapte la primul vînd franciscanii aș cumpăra de la ei pentru că în mintea mea fragilă ca hostia a lua de la ei e ca și cum ai da ceva lui dumnezeu înapoi și cine știe poate-ntr-o zi ca prin miracol se va găsi leac pentru diabetul mamei apoi mă cuprinde mila cînd văd vînzătoarea bătrînă de la al doilea dozator cum oftează de una singură așteptînd vreun client rătăcit atunci mă întreb cine are nevoie mai mare de mine oamenii sau dumnezeu oricum franciscanii umplu sticlele la foc continuu pentru că nu-i așa? pînă la dumnezeu te alăptează toți sfinții
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate