"Oraşul avea o singură casă,
casa avea o singură încăpere,
încăperea avea un singur perete,
peretele avea un singur ceas,
ceasul avea o singură limbă." (Crusta-Gellu Naum)


Îmi amintesc. O iau haihui. Orașul are multe case. Cu multe încăperi. Cu nenumărați pereți. Și ceasuri. La intrare. Pe bibliotecă. La bucătărie. Și ceasuri de mână. Colecții... Mai multe limbi. Fiecare după cum a trebuit să plece, să se întoarcă, să ridice... O casă. Mai multe...
Azi, am ieșit nicidecum cu gândul de a număra case. Ori de a le contempla. Ci doar de a vedea această casă, orașul. Fără ziduri. Fără încăperi. Doar oameni. Și ceea ce au făcut ei din neîncăperile lui fără pereți.