Ar fi trebuit să te ascult, mamă
să nu-mi las inima să iasă din pântec.

Știu, poate ți-e foame printre atâția sfinți,
Mâinile-mi sunt vechi, au uitat drumul spre gură.

Tu să nu-ți înalți ruga spre pământ
din iubirea asta n-a mai rămas nimic.

Doar eu,
cerșind ,,delicatețea călăului,,
să-mi lase măcar sufletul
să plece descătușat de toate minciunile
cu chip de poem.



*expresia ,,delicatețea călăului,, nu-mi aparține. a fost dedicată unei anumite femei.