demult
nu mă mai supăr pe oamenii
care îmi aduc în dar cicatrici
de MoÈ™ Nicolae

am construit din ele o biserică
cu ferestre de ciocolată

mi-e de-ajuns
când mă ții în brațe
cerul chicotește
zăpada își ține respirația

în noaptea asta
visele vor scoate pretexte
dintr-un joben