CERNÃUÞI. Prima atestare documentară a orașului o găsim datată cu 8 octombrie 1408, când domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432) a acordat negustorilor polonezi din Liov anumite privilegii printr-un tratat comercial. Deci, la 8 octombrie a.c. orașul Cernăuți, capitala istorică a Bucovinei, rotunjește cifra de 600 de ani.
Cu emoții în suflet am trecut prin locurile pe unde cândva a pășit Mihai Eminescu: la liceul „K.K. Ober-Gymnazium” de pe strada care astăzi îi poartă numele, la Teatrul Național, unde a vizionat spectacolele trupei Fani Tardini, la monumentul Luceafărului Poeziei Românești, inaugurat în anul 2000, la Reședința Mitropolitană, în prezent - sediul Universității de Stat ș.a.
Pe strada Olga Kobâleanska (fosta Iancu Flondor) din centru, cu clădiri vechi de pe timpul austriecilor, pe care nu circulă mașinile, ci numai pietonii, lucrările de reconstrucție erau în toi. Muncitorii pavau drumul cu cuburi de piatră, zis caldarâm - din tc. kaldrum, kaldrim, iar pe marginea trotuarului instalau plăci negre de granit cu inscripția „Cernăuți” în diverse limbi.
Am vizitat Muzeul de artă de lângă Primărie. Clădirea e construită în 1904, iar muzeul a fost inaugurat în acest edificiu în 1986. Am trecut prin mai multe secții: în cea de cărți bisericești și icoane vechi, de artă decorativă, în care sunt expuse costume naționale bucovinene, veselă din lut cu flori și păsări, ouă încondeiate, în secția de pictură flamandă și cea de grafică poloneză contemporană etc.

În centru am avut un dialog cu niște trecători:

- Vorbiți românește? Vă rugăm să ne spuneți cum să ajungem la Piața de legume.
- Cu troleul, a doua stație - în jos.
- Dar de unde sunteți?
- Din Suceava. Vrem să vedem prețurile de aici.
- La revedere!
- Numai bine!

Am intrat și într-un hypermarket plin cu diverse mărfuri, alimente, băuturi. Avea o secție bogată de vinuri și coniacuri, printre care am văzut și mărcile notorii moldovenești – „Kvint”, „Barza albă”, „Cahor”, „Cabernet”, „Sauvignon”, ”Buchetul Moldovei” ș.a., cu aceleași prețuri ca la Chișinău, de știam, nu le mai târâiam de acolo.
Pe străzile înguste ale orașului nu vedeam ca odinioară, când eram copil, țărani și țărance în haine naționale - cu catrință, ie și cu traiste ornamentate, veniți după cumpărături sau cu marfa de vânzare de prin localitățile din apropiere - Sadagura, Mahala sau Boian. Azi prin oraș se plimbă inși de toată mama, în haine moderne, pe fruntea cărora nu este scris de unde a venit, e localnic sau venetic, iar la talcioc - îi vezi târguindu-se cu Tarași mustăcioși și Oxane pieptoase.
De la nepoata Margareta, profesoară de Limba Română la o școală din oraș, am aflat. că la sfârșitul lunii iulie Kalinovski bazar din Cernăuți, unul din cele mai mari talciocuri din Europa, a fost inundat în întregime. Businessmenii au fost informați din timp că se apropie năpasta, dar nimeni nu a luat în serios avertizarea și toate buticurile cu mărfuri au fost inundate. Vreo câțiva afaceriști și-au pus capăt zilelor din motivul pierderilor mari. Iar peste o zi lumea a fost anunțată că se așteaptă un cutremur de pământ și toți au ieșit din case, dar calamitatea nu a avut loc. Cred că nu a fost o glumă proastă, ci o lecție de antrenament pentru populație în caz de cataclism…
Seara, obosiți de atâta umblătură și multe impresii, ne-am întors la Dinăuți.


Imagini la

http://ro.fotoalbum.eu/mCucereavii/a146392/slideshow