agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-22 | | Si implinim astazi jumatate de toamna. Pe iarba asta, a verii ce a fost, totul pare posibil. Cred ca de aceea te vad aici, langa mine. Tine-mi cumva de cald, sub soarele asta rece si rotund al lui octombrie. Mainile tale, in jurul meu, mainile tale ne acopera pe amandoi. Iar eu ridic una dintre frunzele moarte, o apropii de tine, apoi de mine. Si ma prefac ca ii simt parfumul pe care nu l-a avut vreodta. Lasa-ma sa-mi misc picioarele, sa nu cad in amorteala toamnei. Nu ma mai strange asa tare... Tie iti plac aripile mele ? Mi-a zis o fetita ca sunt cele mai frumoase de pe strada asta. Tu... Tu ai aripi de vis, care te-au creat, in mintea mea, in corpul meu. In sufletul meu. Tu ai aripile care ti-au dat viata, care te-au adus la mine. Care ma fac si acum sa te vreau. Si ce zbor lung ai avut pana aici. Cum, de unde stiu cat de lung ? Te visez jumatate de toamna incoace. Atat de lung a fost drumul tau ... Unii au aripi colorate, cu care ne picteaza nou zborurile, mereu mai scurte decat ce ar vrea ei. Ei sunt cei fara vise. Fluturii care primesc cateva monede pentru fiecare schita de zbor... Dar si ei vor sa zboare. Isi intind mereu bratele catre stele, catre soare, uneori catre mine, dar nu ating decat urmatoarea jumatate de metru. Asa vom fi si noi. Asa vom si fi cand termina de povestit fiecare dorinta a noastra. Si pana atunci, te iubesc. Altii au acum aripi cum am aveam si noi ieri, aripi mici, care n-au terminat inca sa creasca si care nu-i lasa sa urce mai sus de infinit. Toamna nu e numai un sfarsit. Pentru ca in toamna ma nasc si eu. Iar eu am aripi parfumate, care te adorm. Am aripi mentolate. Adormi cand vrei tu langa mine. Ce bine ca esti. Altii au aripi taioase, cu care strica iubiri. Ei sunt cei care nu isi doreau aripi, cei care vor mereu sa ramana pe pamant, cu noi. De ce ne trebuie aripi ? Ce pacat ca nu esti, acum trebuie sa plang. Ce-i aici? Visul sa zbori. De ce mai e asta un soare, daca e atat de rece? De ce ploua vara, cand e cald ? Si uite cum umbra asta ne acopera pe amandoi. Prinde-mi o castana de aici, prinde un mor si hai sa-i manacam puful dulce din zahar. Adoarme-ma cu cantecul tau. Priveste cum corpul tau ne cuprinde pe amandoi. Si spune ca ma iubesti. Unora le e frica sa zboare...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate