în ziua aia aveam diabet
mi se urîse de crusta de zahăr de pe lucruri
din toate direcțiile venea o maree roz lipicioasă
am hotărăt să rămîn interzis
în interiorul unei alveole, într-un strat minuscul fac
nervi ca mătasea broaștei, ca reflexele de mătase ale cerului
din spatele pleoapei fac o dedicație
lumina se conservă acolo ca o clătită împăturită în buzunar
soarele rămîne și el interzis turnat în cupe de profiterol
pe post de glazură
mă gîndesc la plăcerea schiorilor de la altitudini înalte
care își scot hainele și plonjează în gol
soarele pare indiferent dar chiar atunci taie cristalele de zăpadă în vedenii colorate