atât timp cât voi fi singură... moartea va sta la masă cu mine, îmi va umple paharul, îmi va atinge conturul buzelor și se va juca prin gândurile mele, ca într-un poem de dor nebun... doar alunecare, doar chiot singuratic ce se multiplică prin timp! eu și ecoul morții, pe drumul vieții... primul iubit mi-a spus să îl aștept, căci o să mă fure pe un cal alb! dar s-a vândut pe ochiul dracului, banul... și pe o colecție de fuste! și-al doilea iubit mi-a spus să îl aștept, căci o să mă fure pe un cal alb! să-l mai cred? doar este și el bărbat... cu pofte, cu deliruri!
logica mă îndepărtează de iubire sau iubirea este un fum albăstrui, care mă anunță că ține cât o iluzie... până să-i înțelegi forma, dispare! lacrima mă limpezește, mă apropie de vechea mea dorință... să tac, cum tace îngerul, să mângâi luminos, să mă joc cu copilul din sufletul meu printre copii... și să îl văd pe Dumnezeu cum râde, copilărindu-se... asta va fi simplitatea cu care mă voi trece! desen decupat și lipit pe infinit, fără părere de rău! acolo voi fi eu, acolo va fi speranța mea. un surâs de curcubeu, pentru voi, mereu...

24 martie 2009, 10:45