deșertul creuzet
cerșind iubirii apă
din răsuflarea lui tăcerile se-adapă
cu umerii plecați, cu fruntea la pământ
nisipu-ncet își plânge, e poarta și mormânt
vreau viață-o vreau zeiță, de ea mă las călcat
să-i cad în adorare, păcatul, vreau păcat
mi-e disperarea haită
de stele spânzurat
mi-ați dat o floare, viața și verde-am îmbrăcat
cu roua dimineții plătesc al meu păcat
“s-a dus”
e obeliscul
ce i l-am închinat
cu zarea tremurată,
pribeag
deșert,
păcat.


nenăscută…
viață, pericol și salvare
iubită-aș vrea, vreau să iubesc
emoția s-o știu, păcatul să-l trăiesc
copilul timp aș vrea să miște-n mine
dar timpul își ia zborul ca șoimu-n zări dispare
minutele pocnesc, uscate crengi sub soare
Ahh, unde-i necuprinsul
în pântec să-l cuprind
dacă știți ce e moartea
cu moarte vă desfid
fugiiiiiiiiiii
urlă-n noapte secunde-violate
nu!
aici voi rămâne,
îmi las eternitatea
îmbrac păcatul haină
și prizez voluptatea
ia uitați-vă
viața…
viața trăiește!


undeva între pereții grei, încătușate, cuvintele-și așteaptă…


iar viitorul urlă, e pruncul ce se cere