Mă transform noaptea în vis
și colind printre ele;
îmi pun pijamale invizibile
și ies la plimbare.

Alei întortocheate
cu multe culoare
în care zăbrelele nopții
îmi lasă urme pe față.

Mă desprind ușor
de patul înțepenit
în care las incubatorul să zacă;
încă mai clocesc ouăle în el.

Zborul e lung și încovoiat
cu mici popasuri răzlețe
din care mintea mea adună
mai multe visuri îndrăznețe.

În gând cu timpul
mă petrec
în fiecare înfățișare
ca o fantasmă călătoare.

Decolarea a fost ușoară,
aterizare cam forțată;
motorul este încă cald.

O să mă trezesc cu o cafea de dimineață.