La ceasul care și-a pierdut umbra nisipurile ascund
miliarde de sori neprimitori.
Nu, nu v-ați rătăcit.
Oazele cardinale vă privesc de undeva de sus,
de unde s-au dus
odată cu straniul cânt pornit din adânc.
Secundele de cuarț
împart liniștea
și visele sunt așezate
fiecare în sufletul potrivit.

La ceasul fără umbră nisipurile ascund
miliarde de sori arzători.
Nu încercați să îngustați orizontul,
drumul acesta nu e o eșarfă oranj
elegant răsucită pe gleznă,
nici al pustiului Deșertul.
Deșertul e doar
oglinda cea mai limpede. Suntem noi. Și voi.