am obligația să respir. asta mă aruncă în cea mai cruntă închisoare. nu mai pot să aleg. pârtieee!... alunec spre ceva. presupun că mă voi opri totuși în moarte. în liniște. în alb. în negru. într-o lamă de cuțit ce îmi va despica pentru încă o veșnicie destinul.
am obligația să respir. să strâng rufele de pe sfoară. să pun deșteptătorul să sune la 6:30 să las cartea din mână să las vorba în vânt să nu privesc prea mult ploaia nici măruntaiele pământului.
am obligația să respir. atât am vrut să-ți spun. și că am găsit un loc. te aștept acolo. îți vorbesc pe acuns. cum cine ești?! TU. ești persoana mea. a doua.