Ainafety dansa desculță în ploaie
când norii îi lunecau pe fereastră,
și știa pe de rost cântul lacrimilor din cer…
Dimineață s-a îmbrăcat în roua zorilor
apoi, cu pași uscați căuta piesa de puzzle
ce-i lipsea din jocul iubirii.
Dănțuia la nunți de fluturi și flori,
își striga numele în fântâni,
până când, într-o zi, un ecou i-a răspuns:
“Mergi mai departe, vântul te iubește!”
Avea un arc pe frunte, din care
își trimitea gândurile toate,
născute din dorința de-a iubi lumea.
După ce o vântuiau ploile
își îmbrăca trupul în primăvară verde.
Da, ea e copila care vorbește cu copacii,
convorbirile fiindu-i înscrise în sânge
și păstrate acolo dinainte de-a se naște.
Vântul o cunoaște pe Ainafety –
el i-a sculptat obrajii
și a învățat-o să nu plângă
decât în poezie…