Scrisoare către Dumnezeu trimiteți-o până ajunge la EL și poate –îmi și raspunde

mi-ai luat liniștea Doamne,
mi-ai luat somnul , fericirea
mi-ai luat echilibrul,
mi-ai luat simțurile,
m-ai lasat ciunt
m-ai lasat lihnit într-un deșert
ce ți-am făcut?
cum să duc povara asta care, nu e prea mare ci strivitor de dureroasă
mi-ai luat viața, mi-ai dat o rană însângerată plină de sare
Dumnezeule, cum ai putut?
ai adormit ? te-ai plictisit de oameni?
de ce nu m-ai luat pe mine? sau impreună ?
cum să nu știi tu atotcunăscător căci eu și puiul meu suntem același trup?
cum să nu știi că ești făcut din bunătate?
cum să nu știi că nu ea ți-a greșit?
cum să nu știi? și văd că nu știi multe
o , Doamne așa te joci tu uneori? , ești crud sau plictisit?
sau poate ești naiv și oamenii ți-au cerut-o? eu o cer înapoi?
poți?
văd că nu. Și atunci, noi în ce credem?
în atotputernic? sau în putere îndoielnică?
la ce bun atâta propovaduială, când tai in carne vie ? când iei jumatați de pe pamânt
dreptatea nu se află în jumatați de masură
sau poate ... să-ți citesc biblia să vezi?
ne-ai dat-o să credem în ea și să-nvățăm? eu ce să invaț ?
criminalilor de război le-ai dat o soartă blândă
pe mine m-ai lăsat aici să mă târâi
sunt șarpe Doamne?
mușc mâna ce mă hrănește?
Raspunde-mi
nu, nu e un ordin , nu aș gândi așa
nu ești in stare, nu știi ... atâta tot
te văd cum te hulești pentru ce ai făcut
eu mă văd spulberat dar încă nu suntem chit
ce-mi mai pregatești? nu că m-ar interesa
căci
mi-ai luat liniștea Doamne
mi-ai luat somnul , fericirea
mi-ai luat echilibrul
mi-ai luat simțurile
m-ai lăsat ciunt
m-ai lăsat lihnit într-un deșert
ce ți-am făcut?