Nimicuri, nimicuri.. cand ma gandesc cate lucruri erau importante acum catva timp... Privirea ta, de exemplu, era peretele pe care scria " what if". what if... am vorbit atata engleza in ultima vreme incat mi s-au scrantit si creierii si limba. In peretele asta nu era nici o usa, dar mie imi placea sa stau asa, prostita in fata lui, plina cand de respect, cand de furie, ca nu intelegeam cum poate exista un perete pe care sa scrie "what if", si in acelasi timp sa nu aiba nici macar o borta de soarece prin care sa patrunda privirea. Si dincolo de perete ce este? Sau ce a fost? Nimic concret, doar povesti de groaza despre demoni care alearga noaptea in cautare de vise, povesti triste despre mari de departe si turnuri de sah transformate in nebuni.. la urma urmelor de ce as fi crezut toate astea? Sigur ca nu le-am crezut. Am inventat eu insami povesti noi, asa, ca sa imi mai treaca timpul, povesti pe care altcineva poate nu le crede stand in fata ta.
Dar dupa cum spuneam, acum toate astea sunt nimicuri pe care le imprastii cu gesturi largi si gratioase asa cum am invatat la balet.
so what if?