speram ca în alt timp ce vreme va compune
și ei să-ți simtă gustul și freamătul de apoi
să-i sfâșâie cu gândul pe cei ce-i blestemară
căci vă lăsară-n lumea cea plină de nevoi

își plânge ceru' soarta, iar tu mereu te bucuri
nu simți tristețea-n lacrimi ce cad necontenit
căci ploaia ți se pare spectacol de natură
dar el omu' jelește și nu e fericit

degeaba tu ai prins țărâna a săruta'o
ești infestat cu grija a morților pizmași
și roagă-te acuma în clipa de tăcere
să nu perinzi blestemul și la ai tăi urmași