Imi pare rau ca n-am sa pot avea
Ai tai ochi negri prea plini de idile
Si este trist ca peste soarta mea
Ninge mereu. Mi-e tare dor de tine!

E noapte iar si-ncet se adanceste
In mine golul tacerilor de stea.
Nu pot avea ce inima-mi doreste
Si n-am nici vise. Asa e lumea mea.

Nu pot gusta din cupa fericirii.
Probabil am gresit si astazi nu mai stiu.
Si-as vrea sa rup din prea plinul iubirii
Doar o petala ca sa pot sa-ti fiu

Si dor, si-apus, si rasarit, si noapte,
Sa cant, sa plang, sa rad de-aceasta viata
Uitata in amurg ca visul unei soapte,
Purtata peste timp pe-un palid fir de ata.

Nu ma-ntreba de ce nefecicirea
Ma insoteste peste tot in viata.
Nu-i vina mea. Cum nu-i nici nemurirea
Un simplu vis pribeag de dimineata.