ORADEA Întruchipează povestea adevărată a unui oraș extraordinar, a unei vieți pline. Are aspectul impunător de aer interbelic, culoare și aura puternică de oraș modern. Dar ce este Oradea, dincolo de municipiu, dincolo de Crișul Repede, dincolo de clădiri ?
În lumina noilor tendințe, sau în umbra vremurilor trecute, se poate mereu observa progresul. Suntem orădeni, nu doar cetățeni. Veți spune că am respirație patriotică, că încep să idolizez o junglă de ansfalt. Urmează să vedem... Este un oraș în care defectele mă distrează și avantajele îmi bucură zilele.
De ce să mă supăr pe O.T.L că au scumpit biletele, când pot mereu să fac un blat sau să merg pe jos ? Doar au nevoie și pensionarii de transport gratuit, după o viață întreagă de muncă.Dar nu ar fi mai frumos, dragi colegi, să măture mai bine în fața casei sau să se plimbe prin cartier decât să umple tramvaiele? Nu ar fi mai frumos să nu mai umple parcurile ca să putem noi, tinerii, să mergem cu prietenii. Orice băiat din liceu știe ce greu e sa mergi cu iubita în parc. NU vreau să jignesc fosta clasă muncitoare dar o mică întamplare, trebuie spusă. Era una din zilele de vară ploioasă, și mergeam în parc să mă întâlnesc cu iubita. Fiind că vroiam să ajung la timp hotăresc să iau tramvaiul 3 stații. Fiind obosit de atâta fugă dupa tramvai, mă așez pe un scaun. Un pensionar sare peste mine zicând că sunt tânăr. Îi explic frumos că sunt obosit și imi cer scuze. Să scap de bombăniturile lui, am început să vorbesc la mobil.
Ajung în sfârșit în parc. Acolo nu apuc de nici un sărut că răsare bătrânul. Se holbează la mine și începe să se minuneze de ceea ce fac la vârsta mea. Ba chiar îi spune prietenelei mele să meargă acasă să invețe. nu să facă prostii în parc. Ce să mai spun că timp de 15 minute, tot ce făceam pe bancă, era sub ochiul unui cuib de pensionari. Să nu fiu sadic, dar o subvenție la sicrie ar fi binevenită. Nu-i așa ?
De ce să țin cont de mica corupție, când cu 10000 lei pot intra în orice spital, oricând, cu 2 fire de țigară în orice școală, iar cu 100000 lei pot scăpa de o amendă în tramvai? (nu spuneți la nimeni :>> )
De ce să pună Primăria coșuri de gunoi dacă nu le golește nimeni?
E doar o risipă de bani. Mai bine ar dona o mătura la fiecare cetatean. Consumul de hârtie A4 în Primărie e uriaș. Numărul de avionașe construite zilnic depășesc cu mult numărul decizilor. Se observă nu doar în oraș, ci și în casele noastre. Lăsand deoparte defectele distractive, sunt bucuros că parcurile devin din ce în ce mai ingrijite, că pot merge gratis la cultivat de ciuperci în Ștrandul Ioșia și că pot liniștit să fac nebunii ca Poliția doarme liniștită. Farmecul aparte al orașului în sine, nu îl dau autobuzele Mercedes, parcurile colorate sau alte trăsnituri. Ci însăși noi, orădenii. Suntem un model de bună conviețuire cu maghiarii deși uneori ne mai scapă un “Doamne ocrotește pe români” , pe la colțuri. Suntem un model de viață. Conturile veșnic de reglat dintre cartiere ca Rogerius vs. Velența, Nufăru vs. Ioșia, se desfăsoară în liniște, țiganii din centru își ascut cuțitele doar la ei în stup, inteligența ia de multe ori locul sangelui.
Avem unde ne distra, avem unde mânca ieftin, avem de unde să ne luăm haine bune, avem baieții care combină orice, de la telefoane la cuie de acoperiș și saci de ciment. Orădenii se pot mândri cu cele mai frumoase fete (ca și curiozitate în Oradea 57% din populație sunt fete).
Nu, n-am nevoie de calmante și nu am nevoie de un duș rece. Doar de înca o zi în Oradea.