Din deal, la crucea drumului de-ajungi,
Când umbrele se fac mai lungi,
La gârla liniștită de cobori,
Îți cântă roata unei mori.

Dintre arinii verzi n-o vezi defel –
Dar murmurul încetinel
De ape limpezi legănate-n scoc
Te va urma din loc în loc.

Și tremurul cel proaspăt de arini
Senini ca râul de senin,
În pieptul tău de-acum va cânta
Așa cum bate inima.