Sunt fericit
că, uneori,
mai simt parfumul ei
când mă trezesc
în zori.
Și-mi amintesc
de geamul care niciodată
nu s-a-nchis,
De tot ce-aș fi avut
de zis.
De felul cum stătea
Bătrânul hol
tăcut și gol
și ne privea nedumerit.

Cum mă loveam
de umbra ei de catifea
când, dimineața,
îmi făcea cafea.
Da,
cred că doar atunci
sunt fericit.
Dar numai câteodată.